Socoteala din online…

… nu se potriveşte cu cea din offline.

Petrecând foarte mult timp pe Internet şi pe reţelele sociale, înconjurată fiind de oameni cu preocupări similare, tind să cred că toţi suntem la fel. Că mai toate persoanele trecute de 20 de ani din jurul meu se încadrează în acelaşi profil: oameni dinamici, cu o puternică prezenţă în mediul online şi cu cunoştinţe fundamentale despre acesta.

Numai că socoteala din online nu se potriveşte cu cea de pe stradă. Şi am observat asta la studenţii cărora le predau, nu la acele persoane care trecute fiind de prima tinereţe, nu s-ar încadra în target.

Predând ore de comunicare, vrând, nevrând, ajung să dezbat şi teme sau campanii recurente în mediul online. Şi nu doar o dată mi s-a întâmplat să realizez că mulţi nu cunosc foarte bine acest mediu. Şi că nu numai nu au un cont de twitter, de exemplu, dar nici nu ştiu exact cum poate fi folosit ca instrument de comunicare. Sau că ei nu citesc bloguri. Că toată lumea asta care ne absoarbe pe noi, pentru ei este lipsită de importanţă.

Nu ştiu dacă ăsta e un duş rece sau un semnal de alarmă. În mod clar, un student la Comunicare ar trebui să fie conştient de toate mediile şi instrumentele pe care le poate exploata în demersurile sale. Că doar de-aia le şi povestesc lucrurile astea.

Dar dincolo de situaţia asta specifică, ideea e că suntem încă puţini cei care ne bucurăm de beneficiile comunicării online. Şi aici nu mă refer la a te juca Farmville, ci efectiv la a cunoaşte şi folosi reţelele sociale. La implicare. La a îţi exprima o părere într-un spaţiu deschis comunicării. La a adera la o comunitate.

Încă nu îmi dau seama dacă discrepanţa asta ţine de elitismul unora sau de ignoranţa celorlalţi. Voi ce părere aveţi despre asta?

17 thoughts on “Socoteala din online…

  1. Lipsa asta de interes este una generala, nu doar fata de mijloacele de comunicare de pe online dar fata de tot ce se intampla in jurul lor.

    Daca e sa o luam pe partea cealalta, twitter-ul nu este vazut in Romania ca fiind ceva folositor de majoritatea tinerilor. Ei prefera facebook, poate chiar si hi5 si sa nu uitam de yahoo messenger.

    Cred ca e ceva la mijloc, insa mai bine sa fiu elitist decat ignorant, nu?

  2. Eu tin minte in primul an de faculta profa de info ne-a spus:
    – va faceti cont de gmail cu numele vostru; renuntati la fluturas, pisicuta, zombilica;
    – renuntati la hi5, va faceti cont de facebook, flikr, twitter, delicious;
    – va faceti blog pe wordpress sa vedeti cum e si alte cele.
    Eu zic ca a prins bine, ne-a deschis ochii si ne-a demanelizat. :-))

    • E bine că v-a obligat să vi le faceţi. Dar eu ţin minte şi că o bună parte dintre voi au mărturisit că nu au mai folosit contul ăla de twitter de atunci şi că nici nu au priceput la ce îi ajută. 🙂

  3. @Corina. Important e sa stim de el si sa-l folosim cand ne va fi de folos 🙂 Eu nu i-am gasit inca intrebuintare pentru mine, dar cu siguranta il voi folosi pe viitor (am planuri mari cu el)

    @Somnulescu. Vreau sa-ti spun ca a durut schimbarea mai ales pentru vanatoarele de note, fiindca profa nu dadea 10 doar daca chiar faceai tot ce ti se cerea. 🙂

  4. Eu sunt studenta in anul 3 la Comunicare (la Poli) si pana anu’ asta aproape nimeni (din mediul academic) nu ne-a pus fata in fata cu mediul online.
    Citesc bloguri de cativa ani si am si avut tentative de a tine unul, insa nu a fost pentru ca mi-a zis cineva. Imi aduc aminte ca in anul I daca incercam sa port o conversatie legata de bloguri esuam lamentabil in a-mi gasi mai mult de 2 interlocutori cat de cat informati.
    Nu cred ca e vorba de elitism, mai ales cand in cauza sunt studenti la Comunicare.
    Nu cred nici ca un blog activ un must-have, insa a citi bloguri si a fi la curent cu ceea ce se intampla pe net mai departe de Hi5, Youtube si relationship status-ul de pe Facebook este neaparat. Altminteri cred ca e ignoranta.

    • De acord cu tine, Alexandra. Nu tuturor le face plăcere să scrie, dar cred că e bine să ştii cu ce se mănâncă lucrurile astea.

  5. ok, nu sunt in domeniul asta, si poate oamenii cu care intru in contact nu sunt “in target”, dar cred ca tine foarte mult si de curiozitate. de cand m-a invatat cineva sa-mi fac cont de e-mail, acum vreo 13 ani – poate mai mult, restul a tinut strict de mine. cont de twitter nu am, nu-mi doresc, si sincer din colegii de la facultate/lucru cred ca nu-i unul care sa stie “ce-i aia”. socant, nu? si am colegi sau prieteni (unii din domeniul IT) care nici facebook nu au. poate ca “there is life beyond the internet”, or is there not? pentru oamenii de rand ma refer.
    ah si poate un pic off-topic, am impresia ca asa-zisele-campanii va pivesc doar pe cei care va ocupati de ele, si sunt strict indreptate catre aceeasi oameni, fara sa se extinda si spre exterior… poate ca asa ar trebui sa fie, fiecare cu cerculetul lui. sau?

    asta doar asa din punctul de vedere al unui medic.
    si… sunt la un pas, poate doi, de a-mi sterge contul de facebook. prea multe informatii care imi distrag atentia de la esenta. ca sa nu mai zic de bloguri.

    prea lung comentariu. si inca nici nu mi-am expus parerea completa. deci posibil sa fiu inteleasa prost.

  6. eu am ramas socata (cred ca asta e termenul corect) cand in cadrul unui proiect pe tema de comnunicare online participantii nu aveau idee de twitter sau bloguri. si atunci ma intreb ce cautau la comunicare online, inafar de spam cu comunicate de presa.

  7. Stiu ca cei de la licenta, de la Facultatea de Stiinte Politice, Filosofie si Stiinte ale Comunicarii din cadrul UVT dar si studentii (ciclul licenta) de la Facultatea de Psihologie si Sociologie (UVT) au fost obligati sa isi faca cont pe cirip, facebook, youtube, twitter, blog pe wordpress. Au primit diferite sarcinii de seminar ca sa interactioneze cu aceste platforme. Am ajutat cativa studenti de la FSPFSC si cativa de la psihologie sa isi faca aceste sarcini si le-am explicat in amanuntit cum functioneaza aceste platforme si care sunt beneficiile reale. Si-au facut sarcinile, nu prea au inteles nimic de la seminarii si cred ca nici de la mine. Dupa doi ani de zile, de cand au fost create acele conturi, toate sunt inactive sau au fost sterse. Nici un prieten pe care l-am ajutat cu acele sarcini nu mi-a pus intrebari suplimentare dupa ce si-a luat nota sau nu mi-a cerut sfaturi sa continue.

  8. Am facut masterul Mass-media si relatii publice care apartine Facultatii de Stiinte Politice, Filosofie si Stiinte ale Comunicarii din cadrul UVT. Majoritatea colegilor aveau cont de Facebook, dar atat. Majoritatea veneau de la ciclul licenta comunicare si relatii publice sau de la jurnalism. Nu aveau conturi active de twitter, youtube, blog pe wordpress sau alte platforme de comunicare online. Majoritatea nu au auzit de eveniment pe Facebook sau habar nu aveau de promovare online. Pentru ei promovarea online insemna: un link intr-un grup, pe yahoo messanger, pe contul de facebook si cam atat.
    Alexandru Negrea a avut 2 prezentari in Bucuresti la Ase si la romano-americana. A tinut o prezentare despre comunicarea online, promovare, chestii de genul acesta. A intrebat sa vada cine are cont de Facebook si aveau majoritatea, a intrebat cine are cont de twitter si au fost vreo 3 din 200 de persoane care erau prezente in amfiteatru. Blog nu avea niciunul. A asteptat intrebari si a promis ajutor celor care vor sa isi faca blog, nu a primit nici un email dupa cele doua prezentari. Deci si in facultatiile din Bucuresti, situatia este ca si la Timisoara. Cei care au invatat sa comunice online au invatat singuri, din pasiune.

  9. In anul 4 am avut o profesoara care ne-a obligat sa ne facem adresa de Gmail. Toata materia ei s-a invartit in jurul Google – Docs, Pages, Calendar – care pentru mine era doar o materie optionala.
    Lucram si mergeam si la facultate, asa ca am urat-o maxim pentru cat ne-a zapacit zi de zi cu mailurile, paginile si proiectele ei. Imi amintesc ca m-a picat de atatea ori pana am ajuns, cu 2 zile inainte de licenta, sa dau examenul din nou, doar eu si ea in cabinetul dansei. Pentru ca nu ma vazuse la cursuri, nu credea ca eu am fost capabila sa-mi fac singura toate proiectele alea. Mi-a venit sa o bat la final de examen, cand mi-a intins carnetul si mi-a spus asta.

    Azi ii multumesc. Cred ca a fost cea mai utila materie din toata facultatea.

  10. @Anda Sincer, nu înţeleg ce te-a supărat aşa de tare și îmi pare rău dacă te-ai simțit ofensată, în numele colegilor tăi. Eu am spus exact ce ai spus şi tu, că cei mai mulţi dintre tineri nu sunt preocupaţi de lucrurile astea, că impresia noastră că toată lumea cunoaște ce știm și noi este eronată şi i-am condamnat pe cei care studiază Comunicarea pentru aceste deficienţe.

    Dincolo de asta, consider că e o problemă de opţiune, dacă foloseşti sau nu mediul online ca mediu de comunicare. Însă cred că e bine să fii informat şi să ştii cum l-ai putea exploata, dacă ai avea nevoie vreodată.

    În ce priveşte campaniile online, uneori şi eu am impresia că formăm un mare circle jerk. Însă alteori faptele mă contrazic. Cred că depinde şi de produsul/ideea promovată.

  11. Sunt student la calculatoare anul 4 si sunt singurul care a auzit de Twitter, Linkedin.
    Colegii mei, desi au rezultate impresionante la invatatura, sunt totali paraleli cu Twitter si Google Reader si nu inteleg de ce folosirea acestor servicii te fac mai destept.
    Pentru ei comunicarea online se rezuma la Mess (dezordine / YM!) si Facebook(utilizat ca hi5).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)