… nu se potriveşte cu cea din offline.

Petrecând foarte mult timp pe Internet şi pe reţelele sociale, înconjurată fiind de oameni cu preocupări similare, tind să cred că toţi suntem la fel. Că mai toate persoanele trecute de 20 de ani din jurul meu se încadrează în acelaşi profil: oameni dinamici, cu o puternică prezenţă în mediul online şi cu cunoştinţe fundamentale despre acesta.

Numai că socoteala din online nu se potriveşte cu cea de pe stradă. Şi am observat asta la studenţii cărora le predau, nu la acele persoane care trecute fiind de prima tinereţe, nu s-ar încadra în target.

Predând ore de comunicare, vrând, nevrând, ajung să dezbat şi teme sau campanii recurente în mediul online. Şi nu doar o dată mi s-a întâmplat să realizez că mulţi nu cunosc foarte bine acest mediu. Şi că nu numai nu au un cont de twitter, de exemplu, dar nici nu ştiu exact cum poate fi folosit ca instrument de comunicare. Sau că ei nu citesc bloguri. Că toată lumea asta care ne absoarbe pe noi, pentru ei este lipsită de importanţă.

Nu ştiu dacă ăsta e un duş rece sau un semnal de alarmă. În mod clar, un student la Comunicare ar trebui să fie conştient de toate mediile şi instrumentele pe care le poate exploata în demersurile sale. Că doar de-aia le şi povestesc lucrurile astea.

Dar dincolo de situaţia asta specifică, ideea e că suntem încă puţini cei care ne bucurăm de beneficiile comunicării online. Şi aici nu mă refer la a te juca Farmville, ci efectiv la a cunoaşte şi folosi reţelele sociale. La implicare. La a îţi exprima o părere într-un spaţiu deschis comunicării. La a adera la o comunitate.

Încă nu îmi dau seama dacă discrepanţa asta ţine de elitismul unora sau de ignoranţa celorlalţi. Voi ce părere aveţi despre asta?