Excepţiile confirmă regula şi salvează relaţiile

Ieri am avut o zi cruntă. Extrem de plină cu activităţi eterogene, unele chiar contradictorii, dar toate la fel de urgente. Şi tot aşa, trecând de la chestii seriose legate de şcoală, la texte pentru blog, m-am trezit la ora 19 cu capul cât baniţa, nervii întinşi la maxim şi răbdarea pe minus.

Eram ciufută, arţăgoasă şi mi se părea că toţi sunt de vină pentru ce mi se întâmplă, mai puţin eu, bineînţeles. Iar prin toţi înţelegem singura persoană care mai era cu mine în cameră. Venele îmi pulsau, ochii îmi erau umezi şi m-am cufundat într-o linişte deplină. Liniştea dinaintea furtunii concubinale.

Speriat pentru viitorul lui imediat, Ovi a găsit soluţia la toate problemele mele: a comandat o pizza. “Mare lucru, o pizza”, veţi spune. Dragii mei prieteni de suferinţă, buzele mele nu mai simţiseră făinoase de aproape două luni.

Ştiţi ce înseamnă o pizza după două luni de abstinenţă? Şi ce repede se transformă carbohidratul în fericire dacă e însoţit de un pahar de vin? Vă spun eu, foarte repede. Şi foarte eficient. Atât de eficient încât o amărâtă de pizza a salvat o zi şi a transformat o văduvă neagră într-o buburuză prietenoasă. Şi am adormit fericiţi până la 7, când a sunat ceasul. 😐

3 thoughts on “Excepţiile confirmă regula şi salvează relaţiile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)