Dăruind vei dobândi

Mi se par foarte ciudaţi oamenii care nu ştiu să împartă, care nu se gândesc la cei din jurul lor atunci când se bucură de ceva. Nu ştiu să fiu aşa, iar dacă din greşeală şi necugetare mi se întâmplă vreo secundă să am un comportament absolut egoist, mă năpădesc mustrările de conştiinţă.

Pentru cei care nu ştiu, vă amintesc că eu am un frate, mai mare cu doi ani ca mine, cu care mă înţeleg, nu-i aşa, ca fraţii. Ceea ce înseamnă că noi de mici am învăţat să împărţim orice lucru la cel puţin doi, indiferent că obiectul respectiv era ceva voluminos, valoros sau o chestie fără de importanţă.

Ţin minte, de exemplu, că atunci când era ziua de naştere a vreunui coleg de clasă şi se împărţeau tradiţionalele bomboane, noi nu o mâncam atunci, ci duceam bomboana acasă unde, plină de scame luate din buzunarul uniformei, o împărţeam frumos la doi. Şi asta nu pentru că nu ne-am fi permis să ne cumpărărm dulciuri, ci pentru că aşa ştiam că trebuie făcut.

Un alt exemplu: banchetul din clasa a patra al fratelui meu. Fiind foarte apropiaţi, m-a luat şi pe mine după el. Momentul special al banchetului: îngheţată pentru toţi elevii clasei. Dar nu risipă, ca acum, ci pe numărate şi verificate, una bucată îngheţată la una bucată elev. Deci eu nu eram în grafic. Ce a făcut fratele meu? A invocat deodată că lui nu-i plac dulciurile şi mi-a dat mie îngheţata lui. Şi el e un pofticios şi jumătate! Dar aşa ştia el, că trebuie să împartă cu mine.

Zece ani mai târziu, lucrurile au rămas la fel. Dacă e vreo chestie “bună” în frigider, nu o pot mânca niciodată până la ultima bucată. Mă gândesc că mai sunt oameni în casă şi că poate ar vrea şi papilele lor gustative să fie fericite. Iar dacă sunt într-un loc frumos, pun mâna pe telefon şi împărtăşesc experienţa.

E un obicei care mi s-a insuflat de mică şi care a devenit aproape reflex: dacă te bucuri de ceva, împarte acel ceva cu persoanele la care ţii. Nu ştiu dacă are legătură cu faptul de a fi sau nu singur la părinţi, cred că mai degrabă ţine de conştientizarea faptului că atunci când împarţi ceva, nu rămâi cu mai puţin, ci ai de fapt mai mult.

4 thoughts on “Dăruind vei dobândi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)