I like my coffee as I like my women: dark, cold and bitter

Când eram mică și vroiam să-mi demostrez maturitatea, mai furam din când în când câte un bob de cafea din cutia metalică amplasată strategic foarte sus și îl stroșneam între dinți până gând întreaga gură mi-era acoperită de particule negre și veninos de amare. Nu mă strâmbam niciodată, ca să nu mă trădeze fața. Acum tind să cred că nu o făceam doar ca gest de rebeliune, ci pentru că îmi plăcea cu adevărat gustul.

Poate de aia nu mi-a plăcut niciodată cafeaua îndulcită. E ca și cum l-ai îmbrăca în roz pe Colin Farrell. Cafeaua e bună pentru că e suficient de amară cât să te facă să te trezești dimineața, dar nu destul de amară cât să te facă să îți schimonosești fața. Dacă vreau ceva dulce, beau o ciocolată caldă.

Dar pentru că sunt o ființă complexă, complicată și cu multe aspecte, am zile când mă simt de parcă toată viața m-aș fi îmbăiat numai în șampanie și în lapte de bivoliță. Și atunci îmi place să mă alint și trădez cafeaua neagră cu o licoare îmblânzită cu lapte, turnată într-o cană transparentă, ca să se vadă straturile frumos colorate. Că un latte macchiato nu e un latte macchiato adevărat dacă nu e și drăguț, se știe!

Îmi place cum cafeaua spune ceva despre noi și altfel decât citindu-i zațul. Știu și acum cum își beau cafeaua toți oamenii importanți din viața mea. Cu zahăr sau fără, repede sau savurând-o, în cantităţi industriale sau deloc. Şi îmi place să şi arăt că ştiu toate detaliile astea, preprându-le cafeaua exact aşa cum le place şi respectându-le doza de zahăr şi lapte dorită cu o precizie nemţească. Mi se pare că ăsta e un gest de maximă afecţiune faţă de cel de lângă tine. De-aia când merg acasă, mi-e drag să mă trezesc prima şi să îmi aştept părinţii cu cafeaua făcută.

Mi-ar plăcea să îmi văd şi eu copiii ridicându-se pe vârfuri, căutând printre capsulele de espresso, chinuindu-se să ajungă la butonul micului Tassimo care cel mai probabil îmi va străjui şi atunci bucătăria. Asta da imagine cu care să îţi începi dimineţile! Până atunci însă, să mai bem o cafea!

5 thoughts on “I like my coffee as I like my women: dark, cold and bitter

  1. Cafeaua mea, trebuie sa ma trezeasca din somn din toti rarunchii…deci trebuie sa fie tare si ferma in strategie, dar trebuie sa ma si pupe de “buna dimineata”, asa ca o beau cu o lingurita de miere 🙂

  2. Si eu rontaiam boabe de cafea, sau cand venea pretenele mamei la cafea, beam si eu din cafeaua mamei cate o gurita, imi spunea “cafengista”. Acum nu exagerez cu cafeaua, nu beau zilnic si o beau cu lapte, cine ar fi crezut? 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)