Manuela şi-a schimbat părerea

Oricât de mult mi-ar plăcea să cred contrariul, copilăria mea a fost una absolut normală, lipsită de evenimente şi personaje deosebite. Am rămas însă marcată de câteva amprente culturale extrem de puternice.

De exemplu, din când în când, mă trezesc fredonând două melodii absolut stupide, pe care ştiu că le cântam seara, în spatele blocului cu băieţaşii de cartier. Habar nu am cum se numesc, cine le cântă şi dacă există cu adevărat sau sunt doar rodul imaginaţiei mele.

Prima este după cum urmează:

Sună telefonul,
Ridic receptorul,
Este Manuela,
Şi-a schimbat părerea.
Manu, Manu, Manu, Manuela
Pentru tine bate inimioara mea.

De la a doua melodie mai ştiu doar refrenul, care îi enerva teribil pe ai mei:

Dă-mi o limbă-n haţ, haţ, haţ
O limbă să mă-ncalţ.

Mda, deci asta e o parte din moştenirea culturală a cartierului în care am copilărit. Ciudată şi memoria asta selectivă! Voi aveţi astfel de sechele?

UPDATE: Mi-am mai amintit refrenul de la una:

Eu sunt negru ca piperul
Mă cunoaşte cartierul

8 thoughts on “Manuela şi-a schimbat părerea

  1. Eu imi amintesc vag ceva melodii legate de armata, suferinte, dor de mama – toate la gramada in cateva cantece care semanau toate intre ele :)).

  2. Eu imi amintesc de:
    “Ole, ole ole, ole
    Ceausescu nu mai e,
    A murit in sura
    Spanzurat de…..” (Cred ca doart ardelenii stiu de chestia asta, in ardeal sunt “sure”)

    sau

    “Avion cu motor….” care stie toata lumea si are mai multe variante, se canta cand se vedeau urmelel asate de un avion pe cer (era culmea sa vedem avionul de la o asa departare).
    In rest fredonam ce invatam la gradinite sau in clasele primare asta pana sa apara 3SE sau Genius sa fredonam si noi “muzica usoara” :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)