Sunt un extraterestru, un extraterestru legal, sunt un Oltean la Timişoara

E deja al şaptelea an de trăit în Timişoara. În cei 6 ani petrecuţi în capitala Banatului, am trecut prin toate atitudinile vizavi de preconcepţiile existente reativ la oamenii din Oltenia. Le-am ignorat, am încercat să conving că nu-i nici olteanul făcut din zeamă de cancer, am făcut haz de necaz, am tăcut şi m-am întors la a nu băga în seamă.

De curând am fost pusă iar la zid. Ce nu înţeleg eu însă e de ce tocmai tinerii sunt cei mai înverşunaţi. Oameni de vârsta mea, educaţi, care au crescut în plin proces de globalizare, cu lecţii despre toleranţă în şcoli şi gospodării, care au simţit pe pielea lor, atunci când au părăsit graniţele ţării, cum e să fii discriminat doar pentru că te-ai născut într-o zonă mai puţin dezvoltată.

Timişoara e un oraş multicultural şi multietnic. Se presupune deci că localnicii sunt obişnuiţi cu diversitatea şi deschişi la minte, că tinerii au copilărit cu vecini veniţi din toate părţile ţării, cu unguri, sârbi şi nemţi. Numai că nu sunt toţi aşa. Şi încerc să îmi explic o treabă: cum se transmite repulsia/reticenţa/dispreţul faţă de olteni în familii? Că un copil de 20 de ani nu are experienţa de viaţă necesară cu fiecare dintre aceste etnii ca să poată ajunge a o concluzie personală cu privire la reprezentanţii acestora.

Şi atunci, de unde atâta supărare? Chiar sunt curioasă cum îşi învaţă unii părinţi copiii că oltenii sunt răi. De exemplu, un prieten îmi povestea mai demult că mama lui îi ceruse în mod explicit să nu îndrăznească să îi aducă o olteancă acasă. Oare Bau-Baul, în poveştile pe care unii timişoreni le spun copiilor, e oltean? Vorbeşte cu perfectul simplu şi îi otrăveşte pe copiii răi cu praz?

Mi se pare o educaţie defectă. Tatăl meu e sas, iar părinţii mamei mele au rădăcini în Moldova, respectiv Muntenia. Viaţa ne-a adus pe toţi în Oltenia. La mine în casă nu s-a vorbit niciodată nimic urât despre grupuri, etnii, naţii. Eu nu am cunoscut ura faţă de unguri, dispreţul faţă de prostia oltenilor şi sărăcia moldovenior până nu am ajuns la Timişoara. Şi nu le pot înţelege, mai ales când oamenii ăştia la care fac referire sunt locuitorii unui oraş care accede la titlul de Capitală Culturală Europeană.

13 thoughts on “Sunt un extraterestru, un extraterestru legal, sunt un Oltean la Timişoara

  1. pai sa-ti explic… e ceva similar ca si cu tiganii (asta nu inseamna ca oltean=tigan). Pana la invazia oltenilor la facultate in Timisoara, orasul era mai civilizat, mai curat, cu mai putine manele si nu auzeai pe strada fusei si facui. Studenti sudisti au venit impreuna cu mostenirea lor culturala oarecum contrara celei din Timisoara.
    E adevarat ca suntem oras multicultural, dar ne cam asemanam cu ungurii, sarbii, nemtii, sau chiar avem ce invata de la ei. Cu oltenii povestea este cam pe dos. Sigur, nu cu toti, asa cum nu toti timisoreni ii dispretuiesc.
    Oare de ce dupa facultate nu se intorc toti acasa de unde au venit? Sau de ce nu merg la facultate la Bucuresti? S-ar potrivi mai bine cu peisajul de acolo….

  2. Cand eram mai mic mama ii spunea sora-mii, mai in gluma mai in serios, ca nu-i trebe olteni la casa, acum are doi. Ironia sortii sau ceva… si acum mai rade cand isi aduce aminte.

  3. sincer nici eu nu am prea vazut inversunarea asta pana spre sfarsitul facultatii, si a luat proportii cand am inceput sa lucrez, ceea ce e ciudat, avand in vedere ca majoritatea colegilor mei (nu jumatate, nu un sfert, as putea sa spun ca mai mult de 75%, restul fiind banateni, ardeleni sau moldoveni sau… straini) sunt din Oltenia, si sincer mi se pare o prostie…

  4. Este o prostie, mai ales atunci când se presupune că ar trebui să fii ceva mai deschis la minte, că nu degeaba ai defilat prin școli.

  5. Nu este o chestiune care se imprima de la parinti, este o chestie care se dezvolta predominant in facultate, la cei ca mine 25-30 de ani, au venit puhoi, si da nu trebuie generalizat, dar intrebarea mea este foarte simpla: zona sub dezvoltata, de ce? cum spuneti voi ca este Oltenia, cine este de vina pentru chestia asta? ca voi vad ca spuneti ca mostenim asta de la parinti/bunici. Acestea s-au dezvoltat pe parcursul timpului din nefericire pentru voi, majoritatea oltenilor care au venit aici nu sunt BEACONS OF LIGHT, ba chiar dimpotriva(tin sa ma repet nu trebuie generalizat). Si intrebarea lui HIKSOS e foarte buna, dece nu mergeti inapoi? sunteti si voi constienti de faptul ca e cam nasol pe acolo sau preferati sa inghititi aceste prejudecati(de care pareti sa fiti foarte constienti) si sa stati unde e mai bine din toate punctele de vedere cultural,financiar etc. Pentru mine faptul ca sunteti inca aici, denota faptul ca da stiti ca e un sambure de adevar in toate nedreptele prejudecati ale banateniilor! Si la 23-24 de ani pe care spui ca ii ai, spui oameni de varsta mea, si mai jos te referi la un copil de 20 de ani. Pardon? Timisoara a ALES sa fie un oras multicultural, multietnic a fost mai cu hei, ne primiti si pe noi….aici la caldurica?

  6. Pui la suflet lucruri care pur și simplu nu contează. Unele replici spuse nu sunt gândite prea bine. Șă-ți dau exemplul personal: în anul I făceam diverse glumițe pe seama colegilor veniți din alte părți. Unii s-au supărat puțin și-au zis despre mine că “se vede că sunt bănățean” și că “probabil sunt deja vânăt de la cât mă bat cu pumnu-n piept”. Cei veniți din alte părți și care erau mai sensibili vedeau în orice gest făcut un alt motiv pentru a-mi spune că sunt îngâmfat/încrezut (ex.: am știut la examen, am mers la o fată să-i cer numărul de telefon etc.). La un moment dat, după ce mi-au fost indicate deja prea multe astfel de semne, le-am explicat că “am sânge de moldovean” – ambii mei părinți sunt născuți în partea rurală a județului Botoșani. Astfel, excepție făcând eu, sora mea și o parte din verișori, toată familia este de moldoveni. Rezultă deci că noi – cei născuți aici – nu avem cum să ieșim chiar 100% bănățeni. După acest episod, aceiași colegi vedeau tot felul de semne în tot felul de gesturi egale cu 0 care arătau că sunt un moldovean adevărat. Oamenilor, în special minților simple, le trebuie tot felul de etichete pe baza carora sa-si explice unele lucruri pe care nu le inteleg sau care sa-i faca sa se simta bine in anumite contexte. Lasa-i în treaba lor. Mai sunt și cei care, deși consideră că prin naștere au fost repartizați în partea bună(!?) a lumii și își explică neîmplinirile prin prezența noilor veniți care “strică” societatea. N-are rost să-i bagi în seamă. Treci peste! Lasă-i în spate – unde le și este locul – și vezi-ți de treaba ta! Dacă simți nevoia la un moment dat să-i pui la punct, fă-o! Totuși, tactica bună pe termen lung este centrată în jurul ignorării acelui segment de populație.

  7. Da, știu, cu ignorare a funcționat și până acum. Ce mi-a întrerupt atitudinea de neluare în seamă a fost faptul că oamenii care s-au dovedit minți simple erau niște persoane de la care aveam alte așteptări. Dar e ok, bă. Mersi de comentariu. Îmi plac oamenii raționali și deschiși la minte. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)