Protocolul spălatului pe dinţi

Aţi observat că de fiecare dată când mai multe persoane se spală pe dinţi una lângă alta, niciuna dintre ele nu e dispusă să renunţe prima? E aşa, un fel de ruşine socială să te speli pe dinţi puţin. Ni s-a întipărit asta în minte încă de când veneau caravanele în şcoli să ne vorbească despre tampoane şi periuţe.

Şi uite aşa, în vreo drumeţie sau vacanţă la cort, când eşti cu unul-doi prieteni lângă o pompă, plini de pastă pe la gură, vă scrutaţi din priviri doar, doar o ceda unul primul. Şi freci bine caninii, şi incisivii şi măseaua de minte. Şi pe verticală, şi pe orizontală, şi cu mişcări circulare. Gingiile îţi sângerează, gâtul îţi e amorţit de la aroma de mentol, dar tu nu te laşi.

Începi să calculezi: au trecut două melodii de când ai început să te speli pe dinţi. Oare e suficient din punct de vedere al protocolului social? Unde sunt cei 9 din 10 stomatologi când ai nevoie de ei?

Când întrebările devin din ce în ce mai multe şi mai profunde, auzi o scuipătură din dreapta ta. Uşurat, scuipi şi tu, te speli pe gură şi cureţi periuţa. Ţeapă! Colegul de lângă vroia doar să se clătească.

3 thoughts on “Protocolul spălatului pe dinţi

  1. Why are you posting stories from my life? :))

    Ai dreptate cu minunile astea. Si mereu ma intreb “Oare de fapt asa de mult ar trebui sa frec intotdeauna dintii? Oare asa se recomanda?” dar pana data viitoare uit complet, asa ca dentistul mereu ma cearta 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)