Pe anul viitor, Toamnă Orădeană!

Când am scris cu atâta patos despre primul weekend la Toamna Orădeană, nu am exagerat câtuşi de puţin. Tocmai de-aia, ne-am şi întors în Oradea pentru a lua parte şi la marele final al evenimentului. A fost cu adevărat legendary, cum ar fi spus Barney Stinson dacă ar fi fost acolo, asta dacă nu cumva chiar a fost.

Am avut Şuie, am avut Trupa Veche (care au un solist nou absolut minunant), VH2 şi Zdob şi Zdub. Bine, au mai fost şi alţii, dar mai mult pe sufletul adolescenţilor şi mai puţin pe al meu. Să rămânem la cei menţionaţi anterior, deci.

Şuie Paparude sunt unici. Nu am stat nicio secundă de la începutul la sfârşitul concertului. La fel şi cele câteva sute, cum ar spune Smaranda* mii de oameni din public.

Trupa Veche au fost absolut surprinzători. Eu am fost fan declarat Vama Veche, încă îmi plac la nebunie melodiile care i-au consacrat şi încă le ştiu toate versurile, motiv pentru care mă aşteptam – şi îmi pare rău acum pentru asta – ca momentul Trupa Veche să fie aşa, un fel de ciorbă reîncălzită. Nimic mai departe de adevăr. Bogdan, solistul lor de numai 20 de ani, a cântat atât de bine, încât nu a lăsat nicio secundă impresia că melodiile alea au mai fost cântate vreodată de altcineva. Şi are o prezenţă scenică extraordinară! Şi fiţi pe fază, că se lansează imediat videoclipul noii lor piese, Noapte, care mi-a chiar plăcut.

VH2 sunt VH2. Da, ştiu, e o definiţie circulară, dar chiar nu ai ce spune mai mult decât atât. Sunt numai nume mari ale muzicii româneşti acolo şi au cântat impecabil. Doar un mic detaliu legat de concertul lor: mi se pare foarte frumos faptul că Mihai Pocorschi cântă alături de fiul său.

Acum, dacă tot am început cu exprimările sofistice, aş putea spune şi despre Zdob şi Zdub că sunt Zdob şi Zdub. O să spun doar că m-au făcut să îmi fie cald după o noapte întreagă în care am stat cu o eşarfă pe cap şi corpul aproape paralizat de puţinele grade care ne-au luat prin surprindere, hehe. Jos pălăria!

Dincolo de muzică însă, rămân câţiva oameni de menţionat: bloggerii orădeni, care sunt extraordinar de conştiincioşi şi de dedicaţi, Flavius Bunoiu, care este un om cum eu nu am mai cunoscut de prea multă vreme. Genul acela de persoană care te face să mai prinzi încredere în viaţă şi în soarta acestei ţări şi pe care l-am simţit ca pe un prieten din prima clipă, deşi a fost prima dată când l-am văzut la faţă.
Şi nu în ultimul rând, Nebuloasa, care s-a dat peste cap mai ceva ca Greuceanu şi a făcut să fie bine.

Şi a fost nu bine, ci minunat! Mulţumim pentru tot! Mai venim şi la anul!

*Smaranda e o prietenă a noastră, numai că nu chiar.

3 thoughts on “Pe anul viitor, Toamnă Orădeană!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)