Sziget. Day One

Bine, de fapt e Day Zero, dupa numaratoarea oficiala, dar a fost prima zi pentru noi.
Nota bene: articol scris de pe tastatura ungureasca, deci scuzati lipsa diacriticelor.

La Sziget zilele sunt intotdeauna lungi. Nu numai pentru ca sunt foarte incarcate cu concerte si te miri ce alte evenimente, ci pentru ca noaptea se imbina cu ziua atat de armonios, incat organismul uita sa mai oboseasca, gura nu mai stie ce e aia cascat si uite asa orele de somn sunt din ce in ce mai putine.

Galagia incepe in mod constiincios inainte de ora pranzului si se opreste la fel de constiincios dupa rasaritul soarelui. Asa ca zgomotul basilor, tipetele oamenilor tracasati veniti sa se descarce de energiile negative si bataile ritmate in tomberoanele de gunoi devin un fel de triluri szigetiene cu care urechea ti se obisnuieste straniu de repede.

Azi-noapte, de exemplu, am intrat in cort terifiata din cauza ca uitasem sa imi iau dopuri de urechi si nebunia era in toi. Insa imediat cum am pus capul pe salteaua gonflabila, am adormit. Asta pentru ca vreo patru ore mai tarziu, sa ma trezesc extrem de odihnita si cu impresia ca am dormit o vesnicie. Magie, domne’!

In alta ordine de idei, ungurii s-au inghesuit sa il vada pe Prince, descris foarte amuzant de Ovi ca ” a poor man’s Michael Jackson”. Ceea ce m-a surprins a fost insa faptul ca marele artist a intrat pe scena cu o ora mai tarziu decat ce era prevazut in program. Stiu ca pentru concertele noastre nu e nimic neobisnuit ca vedetele sa se lasa asteptate, insa pentru un astfel de festival e o problema. Anul trecut, de exemplu, nu cred ca s-a asteptat mai mult de 5 minute un concert. Si cand te obisnuiesti cu binele, o intarziere de o ora nu e de ici de colo. Insa toata lumea s-a comportat de parca nu s-ar fi intamplat nimic, adica fara scuze si fara explicatii, iar publicul civilizat nu a manifestat nici cea mai mica urma de nemultumire.

In rest, toate bune si frumoase, asa cum le-am lasat: preturile de anul trecut, puzderie de olandezi si francezi, organizare impecabila.

Atat din cortul presei. Va dau legatura. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)