Banii vorbesc, când afaceriştii e inculţi

Nimic nu mă dezgustă mai tare ca omul – dacă îl pot numi aşa – care crede că poate controla totul, doar pentru că s-a trezit mare moştenitor de nume şi averi. E specia cea mai periculoasă a genului zoon politikon, căci trăieşte cu impresia că mărimea portofelului din buzunarul lui şi a bunului simţ din educaţia ta îi dau posibilitatea să îţi controleze timpul, şi viaţa, şi priorităţile.

Şi uite aşa, vrând să ajuţi un om care a apelat la serviciile tale sau, de ce nu, dorindu-ţi să pui bazele unei colaborări ce se arată de bun augur, te trezeşti că ai devenit din specialist sclav, doar aşa, pentru că la el şade banul. Nu mai contează nici că stăpâneşti nişte cunoştinţe, nici că ai nişte îndeletniciri pentru care, de altfel, ai şi fost solicitat, contează doar că atât timp cât munceşti pe banii lui, poţi la fel de bine să o faci şi la 1 noaptea, şi la 7 dimineaţa.

Pentru acest zoon politikon care se închină zeului Euros, banii vorbesc şi orice altceva amuţeşte în preajma lor. Şi-apoi tot ei se miră că nu le-au mers afacerile, că i-a înfundat falimentul deşi au investit sume imense de bani în idei profitabile.

Să avem pardon, domnule afacerist, dar aşa se întâmplă când toată investiţia dumneavoastră este numărabilă sau chiar fără număr. Când nu e nici bun simţ, nici respect, nici încredere în cei ce ştiu mai bine şi pe care, de altfel, chiar Preabogăţia Voastră i-a cooptat, rămân doar cefe late, grame de aur şi pretenţii de dictator.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)