Nu, nu e începutul unui banc, ci o întrebare cât se poate de serioasă şi, sper eu, nelipsită de răspuns. De câteva zile tot merg cu Expresul 2 (un autobuz din acela mai modern, pentru cei care nu sunt din Timişoara) şi prima cursă a zilei o am undeva în jur de ora 8 dimineaţa că de, aşa o cere programul.

Ei bine, la acea oră a dimineţii, autobuzul este preaplin de suflare omenească, să mă exprim poetic. E fix ca o cutie de sardine, iar şoferul opreşte în fiecare staţie şi deschide larg uşile, în timp ce călătorii care nu vor să coboare se înfig cu toate membrele în diferite părţi fixe ale automobilului ca nu cumva să fie catapultaţi. Şi în fiecare staţie, nu ştiu cum şi unde, mai urcă câte o tură de pasageri.

Întrebarea mea e: care e limita? Adică există vreun număr maxim de pasageri care odată atins, să determine şoferul să spună “Ne cerem scuze, nu mai sunt locuri, vă rugăm să aşteptaţi următorul autobuz”?
Că eu nu am auzit de aşa ceva până acum, ci dimpotrivă, după rânjetul afişat de şoferi, cred că imaginile cu oamenii de toate vârstele care-şi distorsionează corpul ca să poată lua forme cât mai aerodinamice sunt singura sursă de amuzament pentru un şofer RATT.