Dragi șoferi de autocare,

Vă mulţumesc pentru că m-aţi purtat de atâtea ori de la Timişoara până acasă şi retur, fără a-mi fi afectată cu ceva integritatea corporală. Totuşi, simt că a venit momentul în care trebuie să vă mărturisesc anumite lucruri, pentru a putea duce relaţia noastră la un alt nivel.

Nu înţeleg de ce vă tapetaţi geamurile cu icoane, cruci, brelocuri şi alte accesorii creştineşti. Înţeleg că vă dă credinţa pe dinafară, şi eu sunt o persoană religioasă, dar nu cred că binecuvântarea divină ţine loc de vizibilitate în trafic. În plus, nici Fecioara Maria, nici Iisus pe cruce nu se asortează cu posterul cojit cu Pamela Anderson care domneşte deasupra volanului.

Ştiu că o să vă doară, dar o să vă mai dau o veste proastă: deşi asemănători în frivolităţile firii umane, gusturile muzicale ne despart de multe ori. Nu toate urechile sunt gâdilate de ritmurile lui Sorin Fermecătoru’, oricât de fermecător ar fi el. Suntem cu toţii mândri de colecţia dumneavoastră de cânturi populare, dar chiar nu se potrivesc orelor foarte matinale.

În încheiere, v-aş ruga să lăsaţi deoparte atitudinea de Don Juan şi să mai slăbiţi domnişoarele de priviri lascive şi glume de autobază. Zău că nu sunt geloasă, dar e aproape scârbos să vezi un bărbat trecut bine de primele două tinereţi cum se zgâieşte insistent la o domniţă care de-abia a părăsit băncile liceului, crezându-se mare mahăr pentru că are puterea de a ne aşeza în autocar pe ce loc vrea volanul lui.

Mulţumesc! Doamne-ajută, drumuri bune!

One thought on “Dragi șoferi de autocare,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)