Pot să iau meniul?

Nu, nu poţi! Ah, urăsc când merg pe la câte vreun restaurant mai mult sau mai puţin respectabil şi imediat după ce dau comanda, vine chelnerul şi-şi revendică meniul înapoi, de parcă ar fi bunul lui cel mai de preţ.

Mie, personal, îmi place să răsfoiesc meniurile. Să studiez designul, textele şi să văd ce ofertă au, nu? Că doar pentru asta sunt făcute. Mi se pare absurd să tot cerşesc meniul pe fondul privirilor scrutătoare ale personalului de fiecare dată când vreau să adaug ceva la comanda iniţială. Sau ce ar trebui să fac? Să anticipez că o să mi se facă poftă de ceva dulce la jumătate de oră după masă? Sau că la un moment dat o să mai vină o persoană care vrea să mănânce şi să-i comand eu cu o oră înainte?

Oameni buni, nu vă stric meniurile. Nu le pătez, nu le rup, nu le ud şi nu muşc din ele. Dacă le-aţi făcut pentru clienţi, lăsaţi-i să se bucure de ele! Dacă aveţi un singur exemplar, multiplicaţi-l!

Dar pentru numele lui Dumnezeu, nu mi-l cereţi după 30 de secunde, că e urât. Lăsaţi impresia de sărăcie şi neghiobie. E ca şi cum ţi s-ar da un pliant numai să te uiţi la el, eventual să-i faci o poză cu telefonul dacă vrei o amintire şi apoi ţi s-ar cere repede înapoi, că doar nu eşti singurul om interesat.

15 thoughts on “Pot să iau meniul?

  1. Fata draga, eu zic sa ne potolim.
    Numai eu pot enumera cel putin 6 restaurante din Cluj carora le-ai furat meniurile si le-ai dus la Timisoara si le-ai vandut la targul de vechituri.
    Sa stii ca treaba asta merge de cateva ori, dar nu mereu. Urciorul nu merge de multe ori la apa.
    Si Internetul nu uita, sa stii.

  2. Mie-mi vine sa-i rastignesc pe aia care aduc un singur meniu la o masa de mai multe persoane. Imi place cum ai rebranduit conceptul “meniul zilei”, cred ca o sa-l adopt si eu :))

  3. aia cu facutul pozei la pliant nu e chiar rea, s-ar putea sa incep sa o aplic la meniuri, ca data viitoare sa nici nu le mai cer meniul :)) da si eu patesc la fel

  4. Vai ce ma enerveaza si pe mine. Si la ditamai masa de 7-8 persoane mai aduc un meniu! Sa stam calare unul peste altul sa ne uitam in el. Si mai si vin sa intrebe daca ne-am hotarat! Pai cum sa ne hotaram daca ne ia o ora sa vedem toti meniul? Asa scump o fi sa printeze mai multe…?

  5. Dacă ți-l cere i-l dai, după 30 de secunde i-l ceri înapoi „să mai vezi ceva”. După 30 de secunde i-l întinzi. După un alt minut, i-l mai ceri o dată. După două mișcări din astea, chelnerul ăla ți-l leagă de masă, să fie sigur că nu mai pleacă meniul nicăieri :))

  6. Ce mă enervează pe mine e că după o fază din asta cu “vă mai trebuie meniul” sau “nu v-ați hotărât?” stă lângă masa ta și așteaptă să comanzi. Eu nu pot să mă concentrez când cineva stă în spatele meu și mă privește insistent!!! Și nu pot să-i spun “te rog să pleci” că aș fi nepoliticos. Deși aș avea tot dreptul!

  7. Eu am lucrat ca ospatar pe doua terase (job de vara), una de vreo 400 de locuri si una mai modesta de vreo suta. Meniuri nu sunt niciodata suficiente, nu stiu de ce, oricat de multe ar fi. In ultimul loc in care am lucrat, desi terasa era mai micuta si pareau a fi o multitudine de meniuri, seara cand incepea nebunia (si era nebunie in fiecare seara), nu mai gaseam niciun meniu si faceam ture de terasa numai ca sa gesesc macar un meniu ca sa duc la masa. Da, mi se pare de bun simt sa duci macar doua meniuri la o masa de mai multe persoane, daca nu chiar cate un meniu pentru fiecare, insa totul depinde de cat de momentul zilei in care mergi la restaurant si de cat de mult se respecta acel local, de ceea ce vrea sa comunice. In fond, ospatarul nu prea e de vina in probleme ce tin de numarul de meniuri disponibile, cum nu e de vina nici ca nu e gata mancarea la timp si nici ca e mancarea proasta sau ca nu exista inghetata de fistic sau mai stiu eu ce. Vorbesc din experienta.
    In legatura cu ceea ce a zis ex-silentio, cu faptul ca ospatarul sta in spatele tau si te intreaba daca te-ai hotarat, exista mai multe explicatii:
    1. te hotarasti greu
    2. exista un “ritual” : clientul ajunge, ii duci meniuri, revii dupa o perioada potrivita de timp ca sa ii iei comanda. daca persoanele de la masa nu se hotarasc atunci cand vine ospatarul sa le ia comanda, se da totul peste cap, pt ca intre timp vin alti clienti, care poate se hotarasc mai repede, poate nici nu vor meniuri si stiu ce vor sa comande si atunci logic ca te ocupi de ei, iar nehotaratii de dinainte vor trebui sa mai astepte, chiar daca intre timp s-au hotarat, iar lucrul asta nu le va conveni.
    In concluzie, niciodata, oricat te-ai stradui nu-i poti multumi pe toti, indiferent ca sunt sau nu destule meniuri, ca mancarea este sau nu buna, ca ospatarul este sau nu dragut – poate va fi muzica de vina :))

  8. @andreea: In primul rand, bine ai venit pe blog! 🙂 Acum sa trecem la lucruri serioase: sunt de acord ca saracul ospatar nu are nicio vina, dar nici nu inteleg de ce nu isi fac oamenii meniuri fara numar. La terase ca la terase, dar la restaurant chiar se cer. E o investitie minora care poate avea efecte benefice asupra imaginii localului respectiv. Caci de cele mai multe ori aceasta e patata nu de calitatea mancarii sau a personalului, ci de niste detalii de genul asta. Si e pacat.

  9. Nu ii inteleg nici eu. Am lucrat pentru doi patroni, care nu pot sa spun ca nu aveau profit. Erau doua din cele mai bune, daca nu chiar cele mai de succes localuri din oras (nu din Timisoara, ci acasa la mine, in Caransebes). Deci, bani ar fi avut pentru niste amarate de meniuri, insa cred ca vorbeste avaritia din ei. Am observat ca, cu cat au mai mult, cu atat sunt mai zgarciti, cu atat isi trateaza angajatii mai jalnic si cu atat se preocupa mai putin de lucrurile marunte dar esentiale, precum meniurile, de exemplu.
    Asta e lumea in care traim!

  10. La restaurante de obicei ti se ia meniul ca sa ai loc pe masa pentru farfurii, boluri, paine, etc. Daca ospatarii sunt finuti, vin sa te intrebe pe parcurs daca mai vrei ceva, daca ti s-a facut pofta de desert, etc etc. Am intalnit asta in destule locuri.
    La o terasa in schimb… e cu totul alta mancare de peste 🙂

  11. Ar fi drăguț dacă s-ar face un restaurant unde meniurile să fie imprimate pe mese… „manual” sau digital. Așa n-ar mai fi nevoiți să le tot ia, să le poarte peste tot. Iar dacă ar vrea să le ia, :)) s-o văd pe asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)