Ciufut, ciufută

Nu ştiu ce înţelegeţi voi prin ciufut, eu zic că sunt ciufută când am toane şi nu îmi convine nimic, nici albă, nici neagră şi în niciun caz gri. Adică aşa, cum sunt acum.
Şi plângându-mă eu în stânga şi-n dreapta despre starea mea (căci asta face un ciufut, se plânge şi se mâţâie), mă cuprinde rigoarea lingvistică şi temerea că poate folosesc eronat cuvântul sau mai grav, poate nici măcar nu există, precum panc de exemplu, produs al graiului oltenesc pe care eu îl folosesc cu sensul de aiurit sau ameţit.

Şi dau peste asta:

CIUFÚT, – adj. 1. Evreu. – 2. Cămătar. – 3. Zgîrcit, avar, meschin. 4. (Om) cu toane, prost dispus

Hai mă, evreu, cămătar, zgârcit, meschin şi cu toane? 🙂 Şi cică ţiganii sunt persecutaţi!

6 thoughts on “Ciufut, ciufută

  1. Nu ştiu care e sensul oficial, că în dicţionar nu l-am găsit, eu îl folosesc ca adjectiv, cu sensul de aiurit sau ameţit. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)