Cu capul plecat

Cu capul plecat și umerii adunați, umil și spășit, te îndrepți pe coridoare înguste și gri și aștepți la coadă. Fie că e vorba de un secretariat al vreunei instituții publice sau un simplu ghișeu al uneia private, avem aceeași atitudine de oameni care au greșit cu ceva și nu de clienți sau chiar contribuabili.
Deschizi ușa ușor, îți ceri scuze că deranjezi, deși nu te afli în afara programului normal de lucru și cu vocea slăbită și privirea în jos, spui care ți-e scopul vizitei: o adeverință, un extras de cont, o factură, chestii din astea mărunte. Și atunci doamna din spatele biroului sau geamului de sticlă – pentru că de cele mai multe ori e vorba de o femeie – te va privi scârbită, plină de superioritate, își va da ochii peste cap cu grijă, să nu cumva să se mânjească de mascara, va ofta ușor ca să înțelegi cât o jignești pentru că o pui să se înjosească cu asemenea mizilicuri și te va servi de parcă ți-ar face un favor.
Și asta deși ea nu face decât să își facă datoria. Și noi ar trebui să fim conștienți de asta, să mai ridicăm privirea și să prindem curaj în voce, căci nu am greșit cu nimic și funcționarii nu sunt acolo ca să ne pedepsească, ci ca să își facă treaba.

Cum ar fi dacă m-aș duce la magazin și înainte să cer o pâine, mi-aș freca mâinile și aș începe să mă justific și să-i spun vânzătoarei câtă nevoie am de pâine și cât de mult îmi place? Și cum ar fi dacă, asemenea atâtor funcționari publici, doamna de la pâine mi-ar zice că nu poate să mă servească, să mă întorc peste două ore și să fac și vreo trei cereri?
De unde atâta umilință gratuită în fața unor oameni care sunt unde sunt ca să ne servească? De unde sentimentul ăsta de inferioritate? De ce să mă simt vinovată când îi cer unui om să facă ceva ce-i intră în fișa postului? Și de ce să fiu recunoscătoare dacă o face? Capul plecat sabia nu-l taie, dar parcă nu vreau nici să am toată viața probleme cu coloana.

6 thoughts on “Cu capul plecat

  1. ei isi asuma acel aer de superioritate si dispret fata de noi pentru ca pot. pentru ca sistemul de stat nu cauta performanta, pentru ca nu exista repercusiuni pentru cei care nu isi fac treaba. cand ai auzit ultima data de un bugetar concediat pentru ca e prost/lenes/a gresit?

  2. Ele au ceva ce nu ai tu. Ceva de care tu ai nevoie, nu ele. De unde probabil şi aerul de superioritate pe care îl afişează uneori. Nu e normal, dar e o realitate.
    Dacă ar fi cineva din forurile superioare care să le aprecieze pentru performanţă (o justă performanţă), sunt sigură că nu şi-ar mai da ochii peste cap când ne văd proţăpiţi în uşă, ba chiar s-ar bucura.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)