Fire empatică

Ce frumos arată firea asta empatică în CV-uri și ce enervantă e câteodată pentru purtător! Mai ales atunci când interacționezi cu tot felul de oameni care vin la tine și îți povestesc despre problemle lor, căci tu și numai tu îi poți ajuta! Din momentul ăla, eu nu mai pot discerne între problemele mele și cele ale persoanei care se află în fața mea, fie ea prezentă fizic, via mail sau doar la televizor. Căci da, eu empatizez și cu personajele din filme.

Nu numai că mă pot pune în pielea lor, dar încep să fac scenarii, să caut soluții, să fac cumva să nu mai văd oameni nemulțumiți în jurul meu. De-aia am și spus dintotdeauna că nu aș putea niciodată să lucrez în vânzări. Păi cum aș putea eu să negociez ceva, dacă în momentul în care potențialul client ar începe să îmi spună cum e cu criza și cu greutățile vieții, eu nu numai că nu aș putea să îi mai cer vreun leu, ba chiar i-aș da eu bani din propriul buzunar!

Și partea cea mai proastă e că se întâmplă ca cineva să vină la mine, să îmi spună ce are pe suflet, să se descarce și gata! A scăpat de o povară, iar eu rămân încărcată cu toate problemele lumii. Sau mai rău, se întâmplă să nici nu fie totul așa de întunecat cum văd eu lucrurile, iar “victima” cu pricina să se dea lovită și afectată doar ca să obțină înțelegere, iertare și compasiune. Și le și obține, de empatică ce mă găsesc. Sau poate doar credulă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)