Recurenţe freudiene

Articol publicat în 24 FUN

Câteodată mi-aş dori să fiu protagonista unui film american de mâna a doua, o femeie de vârstă mijlocie, cu patima alcoolului şi boala taliei subţiri şi, de trei ori pe săptămână, să mă aşez pe canapeaua confortabilă a unui psihiatru renumit, pentru ca în cele mai costisitoare ore din viaţa mea să-i povestesc despre cele două vise recurente pe care le am de când mă ştiu.

1.       Glonţul metalic

În primul dintre aceste vise sunt împuşcată. De fiecare dată în burtă sau în spate, niciodată în picior, în cap sau în inimă. Câteodată în urma vreunei aventuri periculoase, alteori din senin şi fără vreo justificare contextuală. Cert e că dacă împrejurările diferă, senzaţia onirică e aceeaşi: durere surdă, amuţire spontană, urmată de disperarea că nu pot articula acele sunete stridente atât de clare în mintea mea.

2.       Dulăul negru

Al doilea vis nu depăşeşte niciodată spaţiul scării blocului în care am copilărit. Sau în orice caz, niciodată nu ţin minte ce se întâmplă înainte de acest cadru. Iar odată ajunsă acolo, mă aşteaptă loial cel mai fioros câine negru pe care l-au văzut vreodată ochii mei. Acelaşi, de fiecare dată: aceeaşi blană neagră şi lucioasă, aceiaşi colţi alb şi acelaşi mârâit. Niciodată nu scap nemuşcată, dar cu toate astea niciodată nu mi-e frică. Ciudat, pentru că într-o situaţie normală, aş fugi şi dacă aş zări doar şi cu coada ochilor o asemenea creatură. Dar nu: eu stau calmă şi-mi trăiesc durerea aproape resemnată, aşteptând să vină odată momentul salvator şi să mă trezesc.

Acum hai, daţi cu interpretările-n mine! 🙂

5 thoughts on “Recurenţe freudiene

  1. Doamne! Daca ai manca normal si n-ai mai bea atata cafea, ti-ai face noptile mai linistite… pentru ca m-ai visa numai pe mine! 😀

  2. Ambele sunt legate de neputinta si lipsa posibilitatii de a alege altceva. Cel mai probabil ai o serie de frustrari nerefulate legate de… ajunge. Sunt inginer, nu psiholog. Get drunk and it will pass!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)