Dacă nu ar fi muzică…

Oare cum ar fi dacă nu ar exista muzica? Cum ar fi dacă nimeni nu ar fi zăbovit măcar o dată asupra unui sunet ascuţit sau a unei vibraţii mai grave? Cum ar fi dacă nimeni nu ar fi simţit niciodată o alăturare de sunete ca pe un întreg armonios?

Oare vântul puternic amestecat cu claxoanele şi râsetele de copii care ne asurzesc zilele ar fi mai mult decât oscilaţii sonore? Oare şoaptele ar mai fi şoapte, sau s-ar resemna şi ar rămâne doar nişte cuvinte rostite încet?

Oare am mai tresări noaptea, pe plajă, la auzul ţipetelor stridente de pescăruşi? Oare picioarele ni s-ar mişca fără voia noastră dacă cineva ar produce ritmuri simetrice bătând un cui în perete? Oare clopotele unei Biserici ne-ar face să ne gandim la cele sfinte? Oare poezia ar fi la fel?

Oare dacă nu ar mai fi muzică pe niciun disc, pe niciun portativ şi în nicio arhivă, oare într-o asemenea distopie, în noi ar mai fi muzică? Sau ar fi doar linişte? Multă linişte, o linişte adâncă, surdă şi gri, întreruptă sporadic de câte un zgomot scurt şi opac, fără de efect, fără de ecou şi fără de suflare.

One thought on “Dacă nu ar fi muzică…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)