Deşteaptă-te române!

Nu ştiu cum sunt alte lucruri în ţara asta, dar serios că titlul imnului este unul mereu contemporan. Dar doar titlul, aşa, rupt din contextul strofelor. Chiar ar trebui să ne mai deştepte cineva. Ca să ştim de exemplu, o dată pentru totdeauna, că subtantive ca “socru” şi “monstru” şi adjective ca “mândru” primesc la plural un singur “i”, ca toate celelalte, ca să nu facem discriminare.

Apoi ar mai fi frumos să ne deşteptăm şi să ne dăm seama că ura este un sentiment foarte complex, care trebuie luat în serios, aşa că dacă afirmăm că ne urâm ţara, ar trebui să fim consistenţi în ura noastră şi să urâm tot ce dă personalitate ţării, inclusiv acel 1 mai muncitoresc liber în care ne umplem gura de mici şi muştar pe ritmuri de muzică autohtonă.

Mi-ar plăcea să fim atât de deştepţi încât să ne gândim de două ori înainte să aderăm la revolta asta unanimă îndreptată împotriva a tot ce e românesc. Nici eu nu-s în extaz, nici nu am steagul pe geamul de la dormitor şi nici nu îmi fac înviorarea de dimineaţă pe versuri de Furdui Iancu. Dar sunt total de acord cu Paula, nu din naţionalism, ci mai degrabă dintr-un idealism romantic. Şi chiar din pragmatism, pentru că asta mi se pare cea mai sănătoasă abordare şi cea mai la îndemână, conştientă fiind că nu mă văd trăind în Australia sau mai ştiu eu pe unde. Eu iau locul meu de baştină ca pe un dat şi am obligaţia să îmi fac mie viaţa frumoasă, în primul rând. Că mă mai împiedic în “meandrele sistemului”, asta-i altă poveste. Dar măcar nu zic de cinci ori pe zi că vreau să plec din ţară, transformându-mi locul pe care până una, alta, îl numesc “acasă” într-un fel de Purgatoriu, aflat între un Iad al unei Românii înapoiate şi Raiul unei ţări a făgăduinţelor, occidentală în spirit şi simţire.

Voi ce fel de români sunteţi?

3 thoughts on “Deşteaptă-te române!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)