Cum să NU faci un eveniment

Oameni buni care vă faceți baruri de fiță şi care vă daţi drept apostoli ai culturii, ar fi tare bine dacă ați avea educația și bunul simț și altundeva decât pe rafturile bibliotecilor cu care ați împânzit pereții. Nu-ți trebuie nici facultate, nici cursuri de organizare de evenimente ca să știi că atunci când inviți niște oameni pentru a negocia o eventuală colaborare, e recomandat să le plătești consumația, dacă tot i-ai invitat tu și mai și sunteți la tine în bar.

Ai uitat? Ai greșit? Nu-i nimic, se mai întâmplă. Dar măcar în seara evenimentului, dacă tot i-ai chemat să-ți cânte și nu-i plătești nici în bani, nici în bere, dă-le măcar câte un pahar de apă de la robinet să-și umezească gâtlejurile. Nici asta nu poţi? Atunci ar fi frumos, la finalul serii, dacă tot ești mare patron și nu-i prea mare deranjul, să te ridici măcar de pe scaun și să le mulțumești pentru participare. Așa se face. Și e cu atât mai bătător la ochi când nu o fac tocmai ăia care pretind că susțin valorile și se bat în seri “culturale”.

E trist şi e păcat. Eu chiar am crezut în “proiectul” ăsta, ca să vorbesc pe limba internauţilor. Şi chiar am crezut că oamenii din spatele lui nu au pus cărţile alea pe pereţi doar de decor şi pentru că e la modă să lecturezi urban. Chiar am crezut că e altceva. Şi sunt dezamăgită în calitate de potenţial client mai mult decât în calitate de om implicat subiectiv în evenimentul ăsta. Dar se pare că m-am înşelat. Pretenţia de cultură vinde azi mai mult decât orice altceva. Da, de Sevastia’s Book vorbesc.

23 thoughts on “Cum să NU faci un eveniment

  1. da chiar, zi numele crasmei! ca aia inseamna ca fura si la tzoi daca is asa zgarciti! sa stiu sa nu beu pe acolo ca io daca vad ca ma fura si in al 12 lea pahar, il sparg 🙂

  2. hai ma, de-un ceai n-au putut sa-si rupa de la ei? le aduceam eu personal doua pliculete.. sau si apa fierbinte e un efort prea mare?

    cand am zis ca mi-a lasat un gust amar locul (fara vreun motiv anume, doar la nivel de instinct), toti mi-au spus ca zic prostii..

  3. @ily, @restul: nu-i vorba de remuneraţie, pentru că de la bun început am evitat subiectul ăsta cu bună ştiinţă, pentru că invitaţia a venit din amic în amic şi pentru că ori suntem umani, ori nu mai suntem. Nu-i asta problema, ci lipsa interesului faţă de noi, care de bine, de rău, am pierdut timp şi bani ca să fim acolo. Ar fi fost perfect un “aveţi nevoie de ceva?”, “vă lipseşte ceva?”, “mulţumesc” sau “la revedere”. Dar na, omul sfinţeşte locul.

  4. cineva a verificat daca cartile alea de pe pereti au si continut sau sunt doar coperti goale? Poate tipii s-au ghidat dupa zicala francezului Goethe: de la noi nimic, de la Dumnezeu totul 🙂
    Io zic ca trebuia sa sfintiti voi locul pisindu-va pe usa de la intrare.
    Lasati mai baieti, toate marile trupe au luat tepe la-nceput. S-aveti succesuri nebanuite cantand la alte mese :))

    • Urmează să scriu şi despre asta. Aparent, oamenii au învăţat să ţină cont de feedback-ul clienţilor, fie el şi negativ. Au sunat, au explicat şi au negociat o colaborare, insistând că ce s-a întâmplat atunci a fost o chestie neintenţionată. Cum sunt împăciuitori, băieţii au zis să le mai dea o şansă. Acum om vedea ce-o fi. Eu încă nu sunt foarte convinsă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)