Eşti umil? Eşti în trend!

De când cu mania asta “verde” şi cu toţi cei care militează pentru întoarcerea la lucrurile simple şi la natură, de când Mihaela Rădulescu a anunţat public că îşi vinde gentuţele de mii de euro, iar Angelina Jolie îşi petrece concediile în ţările lumii a treia, traiul umil a devenit trendy. Paradoxal însă, simplitatea asta, o dată comercializată, a devenit scumpă şi deci luxoasă. Şi uite aşa se dau bani grei în restaurante în care se mănâncă cu mâna şi în cafenele în care se bea din ulcele şi se stă pe saci de rafie.

Generaţia purtătoare de pălării şi skates vine ca o replică la piţiponceala din cluburi, contrapunând superficialităţii roz şi sclipicioase nişte principii de viaţă aparent solide, luptând împotriva consumerismului absurd, neancorat în nevoi reale, dar tot printr-o făţărnicie şi prin acelaşi consumerism absurd, numai că îndreptat spre produse care comunică alte valori. Căci aşa cum mulţi dintre cei care îşi pierd nopţile în cluburi o fac din dorinţa de aderare la un grup, la fel procedează şi cei din cealaltă tabără. Singura diferenţă e că în vreme ce unii beau Salitos cu 10 lei în Heaven, alţii îşi ard limba în cafeaua cu zaţ  – la fel de scumpă – din Expirat.

Căci dacă ar fi într-adevăr consistenţi în opinii şi ar crede cu adevărat în ce pretind, s-ar înfiora şi ei, aşa cum am făcut-o şi eu, când am întâlnit într-un bar nou construit o toaletă old-school, construtiă după modelul turcesc, adică din două tălpi şi o gaură. Sau când văd cu câtă tevatură promovează unii nişte locuri care teoretic susţin viaţa simplă şi adevăratele valori, dar în realitate nu fac decât să ceară extrem de mulţi bani pe aerul ponosit şi pardoseala învechită, sub pretextul că readuc atmosfera din casa bunicii, pe vremea când chestiile materiale nu contau. Păi dacă nu contau, de ce să vinzi atât de scump o limonadă servită într-un pahar ciubit? Şi de ce să apreciez o servire proastă într-un bar, sub pretextul că suntem ca la un chef de cămin unde ne simtem toţi bine, când de fapt nu există niciun mesaj şi nicio strategie veritabile, ci doar nişte patroni nepricepuţi şi nişte chelneri leneşi?

Ar fi ceva dacă lumea s-ar întoarce cu adevărat la lucrurile simple, la traiul umil şi cumpătat, la atmosfera sinceră a unui chef de cămin. Până una alta, nu putem decât să ne bucurăm de un nou paradox: ne lăfăim în statutul superior dat de o viaţă umilă, petrecută în locuri de fiţă şi printre produse extrem de scumpe. Suntem un fel de asceţi care îşi cumpără cu bani grei pocăinţa şi toate astea doar pentru a putea fi şi ei asimilaţi evlavioşilor.

9 thoughts on “Eşti umil? Eşti în trend!

  1. Ultima frază mi-a ridicat părul pe piele 🙂
    Ar fi redundant să te felicit la fiecare articol și, din cauza asta, voi scrie doar atât: Ai un fel superb de a-ți exprima gândurile.
    Te felicit din nou! (nu mă pot abține)

  2. Zi-mi unde e clubul/barul asta sa stiu sa nu dau pe acolo!! (desi, ipotetic vorbind, baile turcesti erau considerate la un moment dat mai igienice decat cele cu vas de wc)

  3. @enzo: Pe-asta n-o ştiam. Dacă mai găseşti unde ai citit, dă-mi de veste 😉
    @Alexandru: Mersi mult, mă bucură tare că stârnesc şi reacţii de genul ăsta.
    @crinutza: Nu mai ştiu, cred că am vrut să uit 🙂 Cât despre igienă, aşa o fi, numai că sunt aproape sigură că cei de acolo l-au făcut ca să fie cool, nu igienic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)