Dacă e ceva ce mă enervează la toate gadget-urile care încununează progresul tehnologic, e că le transferăm lor până şi cele mai simple sarcini ale noastre, lepădându-ne organismul şi de minim-ul de programare biologică de care era capabil.

De exemplu, trebuia să mă trezesc la 8. Şi deşi i s-a spus asta unui telefon care de altfel e apreciat ca fiind deştept, pesemne că el a considerat că am nevoie de mai mult somn  şi a refuzat să sune. Aşa că două ore mai târziu, creierul meu a semi-reacţionat, îndeajuns cât să pot vedea ca prin vis cât e ceasul, să mă enervez şi să blestem tehnologia.

Şi apoi m-am enervat şi mai tare că e nevoie de un aparat ca să pot respecta şi eu un program. Că m-am dezobişnuit să-mi setez organismul pe un anumit program şi că din comoditate am preferat să am un ceas să mă trezească, o agendă electronică să-mi amintească ce am de făcut şi o mulţime de memento-uri care-mi ţin loc de memorie. Bine că am ajuns să cunoaştem un telefon până în străfundurile lui şi să nu mai avem control asupra propriului creier. Nu numai că tehnologicul a înlocuit biologicul şi i-a preluat din funcţii, dar l-a şi atrofiat. Mai lipseşte să-mi pun telefonul să mă anunţe când sunt la ovulaţie şi e momentul potrivit să fac un copil.