Operațiunea Gălușca

Nu știu cum e în alte familii, dar neamul meu e așa, cum mai vedem prin filmele italienești sau în mai recentul “Nuntă în Basarabia”. Adică multe femei, rapiditate oltenească de renume mondial şi extrem de multe păreri, toate în contradictoriu.

Aşa că atunci când îmi întreb mama cum să fac nişte găluşte, căci n-am făcut niciodată, dau naştere unor discuţii absolut savuroase. Subiectul aparent banal devine o problemă de maximă urgenţă şi interes general, aşa că este imperativ să se găsească reţeta unor găluşte perfecte care să nu pună în încurcătură o gospodină amatoare ca mine. Nu mai contează ce ştia ea din experienţă personală, acum e imperios necesar să-şi confirme competenţele prin consultarea tuturor cărţilor de bucate pe care le găseşte în urma procesului de răscolire a casei. Iar după încheierea lecturilor transmise pe cale telefonică, se trage concluzia că nici cărţile de bucate nu mai sunt ce-au fost, că-s pline de prostii şi fandoseli. Aşa că mă văd nevoită să contribui şi eu la descoperirea tainelor din spatele găluştelor, documentându-mă şi transmiţând mai departe ce zice atotputernicul Internet. Tot nesatisfăcător. Misterul găluştei rezistă.

Verdict final: consultăm autoritatea supremă într-ale bucătăritului, cea care făcea sarmale pe când marele Crivăţ nu avea încă cu ce să le mestece, element simbolic în promovarea produselor alimentare şi poate figura cea mai des invocată în mai toate poveştile despre copilărie. Da, aţi ghicit, sunăm bunica. Care probabil se va consulta cu o vecină înainte să îmi dea un răspuns final. Şi aşa mai departe.

Ah, ce-mi place la mine acasă!

4 thoughts on “Operațiunea Gălușca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)