Second hand

Era deja a doua oară când într-o fracţiune de secundă, a azvârlit-o pe locul doi. Sau trei. Sau ce mai contează, atâta vreme cât nu mai era prima? Şi cu toată dăruirea şi înţelepciunea pe care şi le construise de-a lungul timpului, nu putea înţelege cum îi poate face asta cu atâta nonşalanţă, deşi ştie, deşi i-a explicat, deşi…

Of, şi cu câtă naivitate o întrebă apoi ce are! De parcă paloarea de pe faţa ei şi nodul din gât nu ar fi fost dovezi suficiente şi pentru cel mai nepriceput dintre îndrăgostiţi!

– N-am nimic, spuse ea, asemenea oricărei alte făpturi care aparţine sexului frumos.

Şi uite aşa se aşternu tăcerea. Şi muzica se diluă, marcajul de pe şosea începu să capete forme dintre cele mai ciudate în timp ce ea încerca să nu plângă şi să nu stârnească o conversaţie pe care au mai avut-o, dar  în zadar, aşa cum tocmai îşi dăduse seama. Păcat doar că tăria ei de caracter era aceeaşi cu cea a unui pui de căprioară ce se trezeşte în faţa farurilor unui bolid care se apropie cu viteză. Aşa că odată ce simţi că paharul se umple şi se umple şi că mintea ei naşte monştri pe care îi hrăneşte mai apoi cu nectar de angoase, îi spuse tot ce are pe suflet.

Şi uite aşa se aşternu din nou tăcerea. O tăcere densă ce părea să dureze la nesfârşit. Niciun răspuns, nicio încercare de explicaţie, nici măcar o minciună frumoasă, ca cele cu care s-a îmbătat ultima oară. Nimic. Doar un gol de cuvinte şi de sens. O cuprinseră frisoanele, o ameţeală şi o greaţă mai puternice decât urmările celei mai crunte dintre mahmureli. Suferinţa sufletească deveni boală, iar teama şi neîncrederea luară forma unor afecţiuni fizice.

– Ţi-e rău? o întrebă el cu aceeaşi seninătate.

– Nu, n-am nimic, spuse ea gândindu-se la comicul tragediei ce tocmai se năştea în propria-i locuinţă.

One thought on “Second hand

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)