Ia-ţi mireasă, ziua bună!

Am citit ieri asta la Anca şi mi-a plăcut mult. Mi-a plăcut ca abordare, mi-a plăcut stilul ei beletristic, de care îmi era şi dor şi cu toate asta eu mă poziţionez diferit reltiv la ideea de căsătorie. În sensul că  am prostul obicei de a lăsa deoparte  raţiunea şi argumentele şi de a deveni o ignorantă când vine vorba de credinţă şi probleme de corazon.

Drept urmare, când vine vorba de măritiş, eu mă întorc în timp, renunţ la avangardism şi iubesc să mă complac în cutume sociale. Eu mă văd mireasă, cândva. Eu vreau să fiu mireasă pentru că nu asociez ideea de soţie cu cea de om care se sacrifică pe sine pentru un bărbat nemerituos şi nişte plozi nerecunoscători. Văd nunta şi femeia măritată dintr-o perspectivă extrem de romantică şi boemă, în care femeia poate iubi la fel de pasional şi cu verigheta pe mână. Ba chiar un pic mai mult, căci ştie că acum, ea este doar a lui şi el este doar al ei. Şi da, ştiu că acel act nu înseamnă nimic şi că legământul în faţa lui Dumnezeu este nul pentru atei şi pentru pragmatici. Dar, aşa cum v-am zis, departe de mine raţiunea şi pragmatismul în dispute de genul acesta.

Îmi place ideea de a purta acelaşi nume, ideea de soţie, de mamă, de familie cu căţel şi de certuri pe telecomandă. Ideea, deci. Cutuma. Norma. Firescul cu care se succed etapele astea în viaţa noastră, dintre care nu vreau să omit niciuna.  A nu se înţelege că sunt de acord să mă înec în tradiţii care spun să vărs găleţi de apă  în ziua nunţii şi să îmi rup bucăţi de pâine peste voal. Nici gând! Rămân la ideea de căsătorie, de partener de viaţă, văzută ca pe o formalizare a unui mit androgin care a fost împlinit, ca pe o oficializare a regăsirii celor două jumătăţi de suflet şi reunirii lor pe vecie.

3 thoughts on “Ia-ţi mireasă, ziua bună!

  1. Parcă mi-ai citit gândurile cu articolul ăsta. Dacă mă mai întreabă cineva de ce vreau să mă căsătoresc am să-i dau link la articolul tău.
    Mă bucur să văd că mai există oameni care-mi împărtăşesc opiniile legate de căsătorie 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)