Există oameni ca mine şi ca tine, care mai ştiu să râdă de chestii serioase şi mai există cei care şi-au făcut din încreţirea frunţii un fel de scop în viaţă. Ei sunt nervoşi, pe ei îi deranjează, da? Ei nu sunt ignoranţi, ei sunt maturii care iau totul în serios. De la scumpirea carburanţilor la problemele erectile, totul, absolut totul este o problemă de maximă gravitate care trebuie tratată ca atare.

Nu contează dacă vorbiţi despre discriminare sau pufarine, oricare dintre aceste două subiecte va fi aprig dezbătut pe un ton serios şi mai ales critic. Căci ei pe lângă riduri şi privire aprigă, mai au şi opinii. Diferite de ale tale. Despre orice. Ce atâta râs şi glumă? Că de-aia am ajuns unde am ajuns! Nu! Trebuie să fim responsabili din sculare în culcare. Să luăm totul în serios şi să ne deranjeze orice. Ăsta este elementul esenţial. Adică nu este suficient să îţi pese, să te-apese. Nu, trebuie să te irite, să te deranjeze, să nu fii de acord! Trebuie să ştii să spui ferm despre alţii că sunt proşti, trebuie să jigneşti, să tai şi să spânzuri. Ţine minte, cu cât eşti mai ferm pe poziţii, mai radical şi mai greu de înduplecat, cu atât pari mai serios şi credibil. Nu contează dacă ai pus la zid tot ROGVAIV-ul plus trei nuanţe de magenta şi nu mai rămâne o culoare în lumea asta care să îţi fie pe plac. Inventezi tu alta dacă e nevoie, pentru ca mai apoi să-i găseşti şi ei hibe. Ideea e ca ţie să-ţi pută. Tot, orice, de la mirosul de şaorma la mâncarea bunicii.

Şi pe cât se poate, fă referire la sistem. Nimic nu mai e ce-a fost. Prietenia, sexul, jurnaliştii şi doamna învăţătoare.  Totul este o mare dezamăgire. Critică cel puţin o instituţie pe zi şi în cel mai scurt timp vei cunoaşte sensul profund al vieţii, alături de o frunte mai creaţă ca acordeonul celui mai lăutar dintre ţigani.

Şi nu uita: supărarea când îţi vine, tu să rupi cămaşa de pe tine, vorba manelistului şi să nu te opreşti ca mine, la al doilea nasture de sus.