Pe dos

Tună, eu beau vin, iar în casă miroase a supă. A supă cu mult Knorr, căci frigiderul e aproape gol, iar eu simţeam nevoie de o zeamă fierbinte. Să-mi aburească faţă, să-mi zgârie gâtul şi să-mi amorţească stomacul.

Iar vremea de afară îmi ţine isonul căci contrazice orice lege a firii. Şi a bunului simţ. Un amalgam de fulgere şi raze de soare care se întrec pe cer şi nu se mai satură să se joace cu starea mea de spirit. Care e şi aşa foarte proastă. Căci eu nu mai înţeleg nimic din felul în care se întâmplă lucrurile în lumea asta. Şi am încercat şi eu, ca tot omul a cărui raţiune nu mai face faţă celor lumeşti şi pline de materie, să încerc să caut răspunsuri în zei şi dumnezei. Dar parcă şi ei se contrazic. Şi uite aşa se întâmplă să plouă şi să fie soare deodată, să trăiască cei care omoară şi să se ducă suflete nevinovate.

Şi iarăşi tună, şi iar o să iasă soarele. Supa a dat în clocot şi pământul continuă să se învârtă. Iar noi nu avem ce face decât să păstrăm ritmul şi să dăm din picioare în gol precum nişte hamsteri de laborator.

4 thoughts on “Pe dos

  1. Corina, eşti numărată. Până acum suntem vreo 10-11 în grupul celor întorşi cu curu’n sus!

    PS. @crinutza: … că doar ai primit exemplu despre cum se rezolvă o oglindă, nu?! 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)