Eu am o problemă cu un anume aspect al jurnalismului. Atunci când o persoană trece printr-o experienţă oribilă, ce valoare informativă are suferinţa familiei persoanei respective? Ca să fiu explicită, să presupunem că citim un material despre o studentă care a fost strivită de o maşină. Ce caută jurnalistul în secunda următoare acasă la familia studentei ca să îi întrebe părinţii cum se simt, acum că fata lor nu mai este printre cei vii?

Chiar nu cred că pe mine, ca cititor, mă ajută cu ceva să ştiu că un om şi aşa suferind a fost hărţuit într-un moment extrem de sensibil. Şi în plus, nu văd unde este informaţia, elementul de noutate, în declaraţiile smulse printre lacrimi şi sughiţuri de la o mamă care îşi plânge copilul. Parcă fără întrebările jurnalistului respectiv, noi, plebea, nu am fi ştiut că femeia respectivă simte că i se surpă pământul de sub picioare. Este de la sine înţeles. Nu e nevoie de niciun jurnalist care să facă descoperiri senzaţionale pentru asta.