O bomboană, o măslină

Cred că dintre toate alimentele comune, măslinele au statutul cel mai ingrat. Ori le iubeşti, ori le urăşti. Nu am întâlnit  până acum vreo persoană care să spună că îi plac măslinele aşa şi-aşa.

Şi asta se vede cel mai bine atunci când eşti la pizza cu prietenii. Indiferent de relaţiile obişnuite dintre oameni, măslinele au puterea să îi împartă în două tabere: cei care se bat pentru ele sau mai rău, apelează la fel de fel de viclenii pentru a le fura de pe o altă pizza şi cei care le lasă în farfurie sau chiar le aruncă scârbiţi în scrumieră.

Aproape la fel de controversate ca măslinele mai sunt ciupercile, creierul pane şi ciorba de burtă, dar aici putem da vina pe sonoritatea urâtă a cuvintelor “creier” şi “burtă” în context culinar şi pe faptul că  unele ciuperci au ucis, de-a lungul timpului, sute de oameni. 🙂

5 thoughts on “O bomboană, o măslină

  1. Sa stii ca de fapt mi-am dat seama ca si eu sunt un fel de masline sau de creier – da’ numai pane: is unii care nu ma plac deloc, pe cand insa altii, ei, deci ei ma urasc de-a dreptul.

  2. 🙂 Asta da dihotomie. Deşi eu cred că eşti mai degrabă ca un produs etnobotanic. Mulţi se bucură de el, puţini au curajul să recunoască 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)