Curat, murdar …

Din când în când, în zile de duminică şi înaintea unor sărbători importante, sunt cuprinsă de valuri de exces de zel şi fac ordine în cameră. Dar din aia serioasă. Căci de obicei sunt mulţumită dacă am pe unde călca şi dacă ştiu eu rostul lucrurilor din încăpere. Ei bine, după cum spuneam, mai am zile în care mă trezesc atât de bine dispusă, încât simt nevoia să aranjez totul după principii estetice şi nu doar funcţionale. Şi atunci îmi pun cafea într-o cană, dau drumul la muzică şi încet, cu răbadare, bibilesc fiecare ungher al camerei.

Nimic nu mă mulţumeşte mai tare decât imaginea de final, în care pozele stau drepte în rame, în care vaza este plină cu flori parfumate, iar hainele sunt aranjate în dulap după culori. Totul este în deplină armonie cu universul, iar un spirit feng shui domină spaţiul.

Ordinea asta materială şi spirituală nu durează însă o veşnicie, ca orice altă minune. De cele mai multe ori, lucrurile revin la dezordinea firească într-o săptămână, după cum urmează:

Ziua 1: Camera mea arată atât de bine încât când îi trec pragul mi se umple inima de fericire, îngerii coboară din cer cântând la harpe, o lacrimă mi se prelinge pe obraz, iar covorul curat plânge când îl calc cu şoseta care înainte a atins talpa adidasului. Îmi schimb hainele cu grijă, le pun imediat în dulap în aceeaşi poziţie din care le-am luat. Orice obiect mişcat este pus la locul lui şi mă leg de oricine îmi tratează spaţiul meu intim cu neglijenţă.

Ziua 2. Apare prima pereche de şosete lăsată pe covor. Uneori este a mea, aruncată în timpul somnului, dar de cele mai multe ori este a lui. Îl mustru uşor şi o înlătur cu eficienţă.

Ziua 3. Beau cafeaua de dimineaţă în cameră. Nu-mi mai fac patul şi îmi petrec primele ore ale zilei între aşternuturi, cu laptop-ul într-o parte şi cafeaua în cealaltă. Părăsesc camera grăbită, lăsând ceaşca murdară pe noptieră iar laptop-ul în vârful patului. Seara târziu, mă îmbrac în pijama şi îmi las hainele pe spătarul scaunului.

Ziua 4. Hainele rămân acolo, lângă ele aşez pijamaua şi îmi iau altele din şifonier. Deja se instalează dezechilibrul, florile din vază mi s-au uscat (probabil de la perechea aia de şosete), iar feng shui-ul m-a părăsit de mult.

Ziua 5. Prânzul mi-l servesc în pat, ca nu cumva să mă desprind de laptop tocmai când mi-e lumea mai dragă. Îmi cad câteva firmituri de pâine pe covor, dar le ignor spunându-mi că o să le aspir ulterior. Termin de mâncat şi nu le aspir. Lângă ele s-au adunat curioase câteva scame.

Ziua 6. Şifonierul mi s-a mutat pe spătarul scaunului. Noptiera scârţâie sub greutatea veselei. Haosul s-a instalat. Închid uşa camerei, plec fără să privesc înapoi şi mă mut în bucătărie.

Ziua 7. Dimineaţă. Deschid ochii şi privesc înfiorată în jur. Nu-mi mai văd camera. E undeva ascunsă sub obiecte dintre cele mai diverse. Încerc să ies cât mai repede şi fără să ating nimic, merg în bucătărie să îmi savurez cafeaua  în linişte.  Trag aer adânc în piept, mă întorc în cameră, dau drumul la muzică şi încep să fac ordine.

6 thoughts on “Curat, murdar …

  1. @Maddame Nicio şansă. Dacă nu este perechea aia de şosete, va fi una de boxeri. Sau un tricou care apare de undeva, de sub pat, dintr-o realitate paralelă 🙂

  2. Deci Sîrbu îţi deranjează ‘şuiu. De obicei ei ni-l deranjează, dar am eu aşa o suspiciune cum că e mai bine cu fengşuiu deranjat decât cu el drept şi neatins.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)