Avem cu ce ne lăuda

Ce s-a întâmplat sâmbăta seara a fost fără îndoială copleşitor. S-au scris suficient de multe despre eveniment, nu aş avea cu ce completa. Eu vreau să vorbesc doar despre oameni, căci mie îmi plac oamenii, încă mă uimeşte umanitatea şi rămân fără replică atunci când cineva e om înainte de toate. Sâmbătă s-a plâns, s-a dăruit, s-a trăit şi s-a simţit aşa cum eu nu am mai văzut decât în filme. Se simţea pulsând sala aia mare a Hotelului Timişoara. Era ca şi când ai fi auzit inimile tuturor celor prezenţi acolo bătând la unison.

Pe mine nu mă interesează cine sunt acei oameni, cu ce se ocupă. Contează că au fost acolo şi că au făcut ce au crezut ei că e de cuviinţă să facă în acele momente. Mă bucură nespus să văd că mai sunt oameni cu suflet.

Încă avem de ce să fim mândri, noi, oamenii, ca specie. Şi în mod particular, eu, ca soră şi prietenă. Iată de ce:

4 thoughts on “Avem cu ce ne lăuda

  1. ca de obicei,cand il ascult pe Cristi…ma face sa plang…de drag,de dor,de multele amintiri legate de piesa asta….BRAVO,Cristi !

  2. Mno, nu contest talentul si calitatea muzicala a membrilor familiilor Sirb & Saftescu 🙂 Doar m-am auto-proclamat cel mai mare groupie Ovi Sirb 😉 Si la cele 85 de kile ale mele, numa’ Crivatu’ mi-ar putea lua locu’ 😉

    @Groparu: bre, gravataru’ matale seamana cu WP universal fara imagine. Stiu ca-i la deruta, da’ macar pune-i si tu palaria de gropar 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)