E ciudat cum se schimbă percepţia lui “acasă” de-a lungul timpului. Dacă până acum câţiva ani era locul de care adesea fugeam, acum e locul meu de refugiu. E locul în care mă întorc ca un copil mic în braţele părinţilor, locul în care vecinii se bucură să mă vadă deşi de-abia mă mai recunosc, e locul în care constat cu amuzament ce melodios sună perfectul simplu.

Îmi place. Mi-era dor. Mai stau până duminică.