Scurtă constatare

E ciudat cum se schimbă percepţia lui “acasă” de-a lungul timpului. Dacă până acum câţiva ani era locul de care adesea fugeam, acum e locul meu de refugiu. E locul în care mă întorc ca un copil mic în braţele părinţilor, locul în care vecinii se bucură să mă vadă deşi de-abia mă mai recunosc, e locul în care constat cu amuzament ce melodios sună perfectul simplu.

Îmi place. Mi-era dor. Mai stau până duminică.

4 thoughts on “Scurtă constatare

  1. Si eu ma gandeam la asta zilele astea. Cum acasa s-a transformat din Nadrag in Lugoj in Timisoara. Deci acum am trei acasa, si imi place peste tot 🙂

  2. Cred că asta se întâmplă pe măsură ce trec anii. Cel puţin aşa a fost la mine. Mă simt mai “copilul alor mei” decât m-am simţit vreodată.

  3. @Bloo: Dap, cunosc sentimentul. Deşi câteodată parcă niciuna nu mai e acasă…

    @Maria: Eu încă stau grămadă peste ai mei în pat, la Tv 😀

    @Sorina: Nu m-am gândit. Şi chiar şi acum mi-e greu să mă obişnuiesc cu ideea 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)