Primăvăratic

Stau cu ochii în monitor în cea mai mare parte a timpului. Aşa s-a întâmplat şi azi, din clipa în care m-am trezit. Din pat mi-am luat laptop-ul în bucătărie, ca nu cumva să ratez vreun eveniment de importanţă mondială în timp ce îmi savurez cafeaua.

M-am pus strategic pe scaunul cel mai apropiat de priză şi bine am făcut. Pentru că acum, când ridic privirea din monitor, îl văd mai întâi pe el. Poartă tricoul meu verde, iar în spatele lui văd un început de primăvară. Un soare pe care îl simt galben, inodor şi rece, dar tot soare e, până la urmă.

Zâmbesc. Asta da privelişte cu care să-ţi începi ziua! Mai ales că din când în când, zgomotul tramvaielor care trec pe lângă cartierul în care locuiesc e acoperit de el, care fredonează impecabil melodii alese de Guerrilla, iar toate acestea se împletesc armonios cu un gângurit de porumbei care se aude fin, în depărtare.

Un peisaj perfect de început de primăvară, vă spun eu. O simt. E peste tot în jurul meu, chiar şi la cele 2 grade care se lăbărţează confortabil în termometre. E primăvară, iar eu o sa mă îndrăgostesc din nou, ca în fiecare an, de primele fire de iarbă, de copiii care îndrăznesc să renunţe la geci şi fulare şi aleargă nestingheriţi prin Parcul Botanic, de oamenii care nu se mai grăbesc, de ochelarii lor de soare şi mai ales de strângerea lui de mână, pe care nu va mai trebui să mi-o înghesui în buzunar.

O să uităm de noi pe malurile Begăi, iar eu o să vreau să fac poze, multe poze, la nimicuri care mie or să mi se pară la acel moment pline de potenţial artistic şi subtext filosofic. Iar el o să îmi dea aparatul râzând, aşa cum râzi atunci când un ţânc de cinci ani îţi promite încrezător că o să schimbe lumea întreagă.

Vine primăvara, vă spun! O simt, căci frigul nu mai are putere, iar zâmbetul nu-mi mai e îngheţat. Vine primăvara, vă spun, căci mi-am ridicat ochii din monitor, i-am întâlnit privirea şi razele de soare reflectate în scaunele roşii şi am simţit că mă topesc!

One thought on “Primăvăratic

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)