Brăţara colorată

O mână greoaie, picată parcă din cer, se trânti peste trupul lui şi-i tulbură somnul. Tresări speriat şi deschise ochii. Habar nu avea cine ar fi putut fi lângă el. Brăţara verde fosforescent de la mâna ce-i pusese capăt viselor, identică cu cea pe care o purta el, îi dădu însă un prim indiciu. Carevasăzică, fuseseră la acelaşi concert. Era o mână de femeie. Răsuflă uşurat. Încercă să-şi amintească ceva, orice, dar durerea de cap îi înnăbuşea şi cea mai mică intenţie de a-şi resuscita neuronii.
Ridică puţin pătura şi privi cu teama către trupurile lor. Aşa cum se aştepta, erau goi. Încerca să dibuiască dacă e blondă sau brunetă după firele de păr care începeau să îi crească pe mână. Nicio şansă. Puful decolorat de soare, de pe pielea bine bronzată nu îl ajută să desluşească misterul care îi acaparese acum toate gândurile. Zeci de scenarii îi treceau prin minte, temeri şi întrebări pe care nu credea că şi le va pune vreodată. Nu vroia nici să o trezească, pentru că nu ştia ce să îi spună şi nu ar fi vrut să o jignească cu ceva. Nici măcar nu ştia cum ajunsese în situaţia asta, pentru că nu era genul. Aşa că trebuia să fi fost o fiinţă cu adevărat specială dacă a ajuns în cortul lui fără ca măcar să o cunoască. Nimic mai greşit, cel puţin la prima vedere.

O manea dintr-un cort vecin tulbură imediat şi somnul necunoscutei cu care îşi petrecuse noaptea. Se întoarse către el şi zâmbi. Era şatenă, cu părul de lungime medie şi ochi căprui. Totul era absolut normal în legătură cu ea. Acea normalitatea care este atât de familiară încât parcă deranjează. Era genul acela de persoană care iese în evidenţă tocmai prin faptul că îţi pare extrem de cunoscută.
– Bună dimineaţa, îi spuse ea cu o voce răguşită.
– Bună dimineaţa şi ţie, îi spuse el încurcat şi vădit stânjenit că nu îi ştia numele.
– Eu sunt Maria, îi spuse ea zâmbind, cu o voce caldă. Bănuiesc că nu mai ştii cum mă cheamă. E de înţeles, a fost noapte lungă.
– Îmi cer scuze, îi spuse el. Eu sunt Ştefan.
– Ştiu, cred că am băut cu o bere mai puţin ca tine, spuse ea. Hai să ne dregem cu o cafea!

Va urma…

4 thoughts on “Brăţara colorată

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)