A fost odată ca-n poveşti
A fost în Timişoara
Un puşti ce visa să fie artist
Să-l ştie toată ţara.
Deşi fizicu-i era
Nu tocmai feroce
Avu noroc că moşteni
O prea frumoasă voce.
Şi-aşa-ncepu de prin liceu
Să cânte într-o trupă
Dar erau copii şi n-aveau leu
De-o bere şi de-o supă.
Anii trecură peste el
Şi mai că gându-şi luase
Că va fi un menestrel
Cum nu demult visase.
Dar soarta nu-l dezamăgi
Şi se-nvârti, se răsuci
Până eroul nostru reuşi
Să-şi vadă visul într-o zi.
Aşa că-n seara asta de la zece
Prin Setup trebuie să treceţi.
C-aşa concert, nimeni nu neagă,
N-o să vedeţi o viaţă-ntreagă!
Pe scurt:
5 thoughts on “Mari artişti, modestă poezie!”