Zece întâmplări ciudate.. şi nicio minune

M-a somat Clawd acum ceva vreme să mărturisesc zece chestii anormale despre mine. Eu am mai scris ceva asemănător pe vremea când mă citeau fix 3 persoane, dar reiau cu plăcere subiectul pentru că sunt mândră de imperfecţiunile mele care îmi dau un aer atât de special (aşa îmi spunea mie mama când eram mică şi plângeam că am mâinile strâmbe).

Şi dacă tot am invocat asta cu mâinile, sa începem cu ea. Deci da, am mâinile strâmbe. Atât de strâmbe încât dacă le întind în faţă cu palmele în sus coatele mi se ating  şi antebraţele mi se unesc. Atât de strâmbe încât toată lumea mă întreabă dacă mi le-am rupt … şi de câte ori. Nu, nu le-am rupt, da? Şi măcar eu pot să-l fac corect pe Y când dansez pe YMCA.

Apoi, îmi place să mănânc ceva dulce cu ceva sărat. Dar nu succesiv, ci simultan. Cum ar fi brânză cu dulceaţă, sau cu măr. Sau ciocolată cu chipsuri.

În al treilea rând, deşi sunt o domnişoară veritabilă, îmi place să beau bere. Dau orice cocktail roz şi dulceag pe-o nefiltrată la halbă. A, şi încă ceva: nu îmi place să beau berea din pahar. Din sticlă, doză sau halbă. Parcă are alt gust.

Iar acum puteţi să mă aplaudaţi, pentru că o să mărturisesc că nu am copiat niciodată, în cei 16 ani de şcoală pe care i-am făcut deja. Şi nici nu am fost tocmai repetentă.

Şi tot din seria lucrurilor pe care nu le-am făcut până acum, menţionez şi fumatul. Deşi am şi eu o vârstă şi am crescut printre fumători, nu am pus până în clipa asta nicio ţigară aprinsă în gură.

Din seria lucrurilor pe care nu le pot face în niciun fel şi chip: nu pot să fluier, să pocnesc din degete şi să fac cu ochiul.

Vorbesc singură. Şi cânt singură. Şi râd de una singură, de glumele pe care le fac tot singură, în gând sau cu voce tare. Pe stradă.

Sunt claustrofobă, am rău de înălţime şi de spaţii aglomerate.

Nu merg niciodată singură cu liftul, prefer să urc zilnic oricâte etaje e nevoie. Într-un an am stat la mare la etajul 11. Şi nu am urcat niciodată cu liftul. Şi da, am părăsit camera hotelului.

Când eram mică, mâncam pâine cu sare. Şi asta fără să cunosc simbolistica obiceiului străbun. 🙂

Gata, sunt zece? Aşa repede? Că mai aveam 🙂

Şi pentru că a cam expirat leapşa asta şi nu ştiu pe la cine a trecut, să o ia cine o doreşte şi are cu ce ciudăţenii să se laude.

7 thoughts on “Zece întâmplări ciudate.. şi nicio minune

  1. Telemea cu dulceaţă – check!
    Vorbit-cântat-râs de unul singur – check!
    © Michael Jackson: “Youuuu are nooooot aloooooone!
    PS. Ia să mă pun să cânt singur ceva!

  2. sa razi in mijlocul strazii, tu cu tine.. foarte fain.. mi-e dor.
    Uneori e placut sa-ti fie dor, te readuce la ceea ce ai fost.

    Tocmai ai recreat ceva in mine, prin cuvinte cu o rezonanta aparte in mintea mea. Raman datoare.

  3. Iar, parc-ai scrie despre mine :))
    În sfârşit pot şi eu să mă laud cu necopiatul în cei… foarte mulţi ani de şcoală, că de obicei lumea râde mult şi bine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)