Poveştile din spatele oamenilor

Ce ciudat mi se pare că ne rupem uneori de ceea ce ne înconjoară şi privim totul ca pe un obiect exterior nouă şi foarte îndepărtat. Ştirea de la TV despre vecinul de la etajul 5 pare desprinsă dintr-un scenariu de film. Citim cărţi, ziare, vedem filme şi ne minunăm. Invocăm exagerările şi goana după senzaţional a jurnaliştilor, dar niciodată nu vedem poveştile oamenilor de lângă noi. Şi dacă în cazul lucrurilor urâte proximitatea le amplifică, în cazul celor frumoase, familiaritatea le face fade şi lipsite de importanţă.

De ceva vreme însă, eu văd toţi oamenii ca protagoniştii unor poveşti frumoase. Pentru că aşa suntem cu toţii, până la urmă. Dacă vrei şi ai răbdare să priveşti în profunzime, ai să observi că faţa searbădă pe care o vezi zi de zi în staţia de tramvai ascunde o istorie în jurul căreia poţi croi un întreg roman.
Eroii sunt şi ei oameni care mănâncă pâine de la brutărie şi îşi cumpără ciorapi de la magazinul din colţ. Marile iubiri se nasc între oameni care au bătătorit aleile aceluiaşi parc pe care mergem şi noi zi de zi. Mai mult decât atât, toţi am fost măcar o dată eroi şi am trăit măcar o dată o mare iubire. Şi eu, la fel ca tine, am făcut greşeli ce nu mi-ar fi fost iertate dacă cineva ar fi scris vreodată povestea mea.
Nu există vieţi mărunte şi poveşti neînsemnate. Există doar priviri înguste şi idei preconcepute.

4 thoughts on “Poveştile din spatele oamenilor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)