Gânduri răzleţe

Spuneam mai demult că atunci când ai aşteptări, ai de aşteptat. Nu pot să înţeleg de ce mă regăsesc în aceeaşi situaţie, dacă acum aproape un an înţelesesem atât de bine că uneori e mai bine să ai aşteptări doar de la tine.

E ciudat cum problemele celorlalţi mă apasă şi mă preocupă mai rău decât ale mele. Bine, nu mă refer acum la foametea din lumea a treia, deşi chiar şi la asta mă mai gândesc din când în când. Vorbesc doar despre problemele apropiaţilor, pe care mi le însuşesc fără să stau pe gânduri şi apoi încep să mă frământ, căutându-le soluţii.

Azi am văzut primul brad de Crăciun împodobit. Ciudat, dar m-a lăsat atât de rece încât m-am simţit vinovată. E ca şi când l-aş fi văzut în luna iulie într-un magazin excentric.

De fiecare dată când mă întorceam seara acasă, îi zâmbeam unei femei gârbovite de frig şi de bătrâneţe care vindea flori pe trotuar. Uneori cumpăram câte o floare, alteori doar îi zâmbeam. Şi de fiecare dată îmi spunea o vorbă frumoasă, pe o voce foarte subţire şi totodată răguşită, dar deloc deranjantă. De două săptămâni însă n-am mai văzut-o. Sper că nu a păţit nimic…

10 thoughts on “Gânduri răzleţe

  1. tanti de la Olimpia e tare simpatica… si eu ma ingrijoram cand locuiam in zona si nu o vedeam cateva zile la rand… are niste ochi atat de calzi, mai ca imi venea sa o chem la mine acasa de fiecare data cand treceam pe acolo 🙂

  2. Scuze dar eu sunt atat de incurcat in propriile ganduri incat numai de empatie nu-mi arde. Te felicit pentru atitudine si ma bucur ca-ti merge relativ binisor 🙂 Sa vedem Craciunul cum va fi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)