Una cu Crin, de când eram noi mici

Uitasem până ieri că la prima mea întâlnire cu Crin Antonescu, mi-a spus un banc porcos. Eu aveam vreo 12 ani, iar el era ministrul tineretului şi sporturilor. Ne-am intersectat undeva, într-o staţiune de munte, Cheile Buţii pe numele ei. În restaurantul pensiunii la care eram cazaţi, la o masă distanţă de noi, şedea frumos ministrul cu ochi albaştri împreună cu nişte prieteni. L-am recunoscut, căci eram interesată de politică pe vremea aia, ştiam toţi miniştrii, doar împărţeam camera cu bunica mea. 🙂

Ei bine, şi stând aşa cu urechile ciulite să aud ce vorbeşte un ministru când nu vorbeşte prostii, mare mi-a fost uimirea când am observat că vorbeşte tot prostii. De data asta însă, din alea ruşinoase, care încep cu “P”. Pentru că al nostru Crin a spus un banc cam porcos. Îl voi cenzura cât pot de mult, căci nu mă lasă prinţipul de domniţă fină să-l redau aşa cum l-au receptat ciocanul, nicovala şi scăriţa mea de copil inocent. Deci:

De ce spunem ginecologie şi nu genecologie?
Pentru că se spune piz** şi nu pez**

Cum era aia cu prima impresie? 🙂

5 thoughts on “Una cu Crin, de când eram noi mici

  1. @Denisa: Da, subţire, spre deosebire de obrazul lor 🙂
    @Maria: Cu cel mai deştept dintre proşti, ca de fiecare dată 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)