Au trecut ani …

La mine anul are patru luni: februarie (că atunci e ziua mea), iunie (că era vacanţă), apoi octombrie şi decembrie. Şi nu ştiu cum se face că între ele timpul trece cu o viteză înspăimântătoare. Sau poate că noi trecem pe lângă el. Cert e că  octombrie a trecut de mult. Mai e puţin şi vin sărbătorile, iar pe mine m-au apucat nostalgiile.

Şi odată cu ele un val de regrete. Că a mai trecut un an şi nu prea ştiu dacă m-am ales cu ceva. Azi clar sunt sentimentală. Mi-am luat diploma, mi-am revăzut notele şi odată cu ele mi-a trecut imaginea tuturor profilor prin faţa ochilor. Asta după ce aseară am fost în Aula Magna şi, cu prvirea spre scenă, m-am întors în timp şi m-am văzut pe mine, cu toca pe ochi şi vocea tremurândă, ţinând un discurs aproape patetic despre cat de repede trece vremea.

Aşa că azi aş vrea să mă pot juca cu timpul. Să-l întorc pe toate părţile aşa cum m-a întors el pe mine de atâtea ori. Azi vreau să fiu mică şi să mă ţină ai mei de câte o mânuţă. Să mă plimbe tati căluţ, cum spuneam eu, adică sus, pe umerii lui. Să n-am nicio grijă, să n-am drept de vot şi să mă cred prinţesă.

3 thoughts on “Au trecut ani …

  1. Te iubesc,Cocuta mea! Plang si acum si am umplut tastatura de …lacrimi(ca sa nu zic muci,desi…mai mult muci).Am citit ce ai scris si in “…cautarea iernilor pierdute”…tu inca esti printesa,vei fi mereu.Esti “floarea de pe campia lu’ tati”.Si…mai mult din pricina asta am plans(si poate si pt ca am baut doua pahare de vin negru,de Recas,de langa voi),ca tu esti si vei fi mereu “floare lu’tati”.Poate nici nu era locul aici sa scriu asta,dar tu nu ai stiut niciodata ca cea mai frumoasa si veche amintire a mea,legata de o figura masculina in viata mea,(pt ca pe tata nu mi-l amintesc aproape deloc,iar Gabi a aparut mult mai tarziu)este o zi friguroasa de iarna,cand tu inca nu te nascusesi,in care tati tau m-a luat cu saniuta afara si m-a plimbat,si mi-a povestit cate in luna si in stele,si m-a facut sa simt cum ar fi fost sa am tatic,si cand mi-au inghetat mainile,mi-a scos manusile de lana si mi-a tinut in palmele lui calde degetelele amortite.Mereu am in minte imaginea asta cand este iarna si imi simt mainile reci si…cand imi e necaz ca n-am avut si eu un tata atunci cand ar fi trebuit.Niciodata nu o sa uit…Asa ca,da,inteleg perfect cum te agati de copilarie,si cum te topesti de dorul alor tai,de acasa.Ai avut o copilarie atat de frumoasa si ai parinti minunati.Te pup,scumpica mea si sa nu te intristezi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)