Colţişorul meu cu gânduri

Printre drafturi şi articole neterminate, am un colţişor cu gânduri, lacrimi şi simţiri. Scrise în momentele alea în care simţi că se prăbuşeşte totul şi nu mai poţi să faci nimic, decât să stai într-o amorţeală continuă şi dureroasă. Şi îmi place din când în când să le mai citesc. Unele mă amuză, altele mi se par departe de mine, iar unele încă îmi mai dau fiori reci pe şira spinării.
Şi uneori aş vrea să le dau publish. Cu titlul de poveste, de ficţiune, căci nu sunt decât relatări dintr-un univers paralel în care apocalipsa a venit pe furiş. 🙂

Iată o mostră:

15 mai 2009

Cu ochii adânciţi de plâns şi nesomn, se uita în oglindă. Simţea o satisfacţie aproape masochistă de a se vedea tristă. Pentru că aşa putea să se certe pe bună dreptate. Avea în faţă dovada vie că e cea mai nereuşită versiune a propriei persoane. Fără zâmbete false, fără grimase. Inexpresivă. Privirea golită de viaţă, părul încâlcit şi buzele uscate. Aşa se vedea. Aşa era şi aşa se simţea.

În fiecare dimineaţă, ăsta era momentul ei de sinceritate absolută faţă de sine. Un minut, poate chiar mai puţin, în care totul era real. Apoi îşi dădea voie să se prefacă. Anticearcăn, rimel, ruj. Părul aranjat şi haine colorate. O glumă – două, zâmbetul pe buze şi redeveni fata care e mereu veselă şi lipsită de griji. O disimulare continuă care o obosea, dar pe care încerca să şi-o însuşească până într-acolo încât să se poată păcăli şi pe sine.

Şi câteodată credea că a reuşit. Şi zâmbea sincer. Era mândră de ea. Dar nu dura niciodată mai mult de câteva ore, până când seara, cu demachiantul într-o mână şi un disc de vată într-alta, dădea jos, pe rând, mai întâi rujul, apoi rimelul şi cu ultima urmă de anticearcăn dispărea şi zâmbetul. Rămânea ea. Privirea golită de viaţă, părul încâlcit şi buzele uscate.

One thought on “Colţişorul meu cu gânduri

  1. E o poveste interesanta aicisa :). Inca de la primul paragraf m-am gandit ca ar fi frumos sa intorci povestea la aceeasi imagine in final. Si chiar asa ai facut :p Merita dezvoltata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)