Beţia în cuplu- terapie conjugală

Tu, el şi câte un shot de tequila. Muzică frumoasă, semiîntuneric, coapsa ta lipită de a lui. Lingi uşor sarea de pe mână, sorbi cu poftă băutura până la ultima picătură, sugi felia de lămâie şi îl priveşti în ochi,  zâmbind, amuzată  fiind de felul în care lămâia v-a schimonosit feţele.

Îl iubeşti. Te iubeşte. Stingeţi tequilla cu câte o bere şi mai comandaţi un rând. Acelaşi ritual senzual dus până la capăt în tandem, ca şi când aţi mai fi avut nevoie de încă o confirmare că sunteţi un cuplu.

Din nou câte o bere care să potolească gustul uşor greţos lăsat în urmă de cei douăzeci de mililitri de licoare mexicană.
Îl priveşti. Te priveşte.

– Mă iubeşti, tu?
– Da, tu, ce-i cu întrebările astea?!?
– Nimic, doar că …
– Doar că ce?
– Nimic …

Ochii deja sticloşi îţi sunt pierduţi şi mintea ţi-e departe. Te-ai bosumflat şi vrei să vadă. Pe jumătate confuz, el caută să evite discuţia pe care o simte venind cu viteză şi plină de furie. Se apropie uşor de tine, îţi atinge faţa cu mâinile şi te sărută. Îl săruţi înapoi cu jumătate de gură.

– Acum ce-am mai făcut? întreabă el aproape enervat
– Nimic. Am zis eu ceva?
– Nu, scuză-mă. Hai să mai luăm câte un shot, vrei?
– Mi-e totuna.

Încă un rând de tequilla, băut în viteză, nesincronizat şi parcă în ciudă.

Discuţia ce se făcuse simţită câteva momente mai devreme devine acum inevitabilă. El se uită speriat la tine şi aşteaptă să izbucneşti din clipă în clipă. Întrebări despre foste, nesiguranţe şi subiecte de discuţie ce nu au nicio finalitate convenabilă. Gata, dezastrul a fost declanşat. Râuri de reproşuri şi aduceri aminte. El explică, tu asculţi şi interpretezi. Despici firul în patru, apoi în opt şi apoi în şaişpe. Faptele relatate capătă alte dimensiuni, adjectivele devin hiperbole şi totul se amplifică.
A dispărut orice urmă de autocenzură şi s-a deschis o adevărată cutie a Pandorei. Detalii ţinute undeva, bine ascunse ies la suprafaţă: nu i-a plăcut de tine atunci când te-ai luat de el în public şi parcă nici primul sărut nu l-a dat pe spate; genul de lucruri pe care raţiunea le-a dosit undeva şi pe care doar o anumită cantitate de alcool le poate aduce la suprafaţă.

Ceartă, plâns isteric şi informaţii surprinzătoare. Iar apoi, doar linişte. Vederea ţi-e înceţoşată de lacrimi, fum şi băutură, corpul ţi-e greu şi seara s-a lungit prea mult.

– Mergem acasă? îl întrebi oftând, printre sughiţuri.
– Mergem, spune el privind galeş către tine.

Vă clătinaţi uşor şi păşiţi cu atenţie, căutând parcă orbi ieşirea. Te ia de mână şi te strânge cu toată puterea de care mai e capabil.
În taxi, linişte. Te uiţi pe geam în timp ce el îşi scoate banii din portofel. Urcaţi uşor scările blocului tău şi intraţi tăcuţi în casă. Vă dezbrăcaţi fiecare în câte un colţ al camerei şi vă trântiţi trupurile deja grele în pat.
Te ia în braţe şi te pupă apăsat pe obraz.

– Ştii, mă bucur că am avut discuţia asta, îi spui şoptit, cu un zâmbet în colţul gurii ce eliberează vapori de tequilla, bere şi lămâie proaspăt stoarsă.
– Şi eu, spune el privindu-te în ochi. Ne-a prins chiar bine!
– Da… Noapte bună!
– Noapte bună!

Dimneaţă. Lumina de afară străpunge aproape dureros plapuma pe care vi-aţi pus-o strategic în cap. Două aspirine mai târziu, savuraţi cafeaua tare şi fierbinte în bucătăria răcoroasă. Alcoolul a ieşit din sânge şi mintea vă e acum limpede. Discuţia purtată pe parcursul serii pare infantilă, deşi sunteţi conştienţi amândoi că a fost benefică. A eliberat frustrări, a descărcat suflete, a sporit romantismul şi v-a făcut să împărţiţi o stare dulce de mahmureală.
Îl iubeşti. Te iubeşte …

8 thoughts on “Beţia în cuplu- terapie conjugală

  1. Alcoolul ajuta doar ca si dezinfectant… nu cred ca in urma unei betii iese ceva bun (sau poate doar eu ma trezesc dimineata si ma urasc pentru ca am fost beat, pentru ca ma doare creieru’ de mor si pentru ca problemele sunt tot acolo unde le-am uitat dupa primul pahar in plus)!

  2. @ Provincialul: Câteodată, dacă se lasă cu discuţii constructive şi revelatoare de adevăruri, mai iese şi ceva bun. Măcar îţi spui oful.. 🙂

  3. Adevarul de multe ori raneste…iar adevarul spus la betie raneste si mai mult! (Si nu ma refer la bataile si crimele din cuplu facute la betie…las asta pe seama ProTV-ului;)

    In mod firesc atunci cand aflam informatii pe care creierul nostru se incapataneaza sa ni le oculteze (din varii motive)… e de rau! Unu la mana, ne este starnita ura (care este unul dintre cele mai puternice sentimente umane) de faptul ca suntem surprinsi de noutatea informatiei…Doi la mana, ne este fortat creierul sa faca fata informatiei in mod civilizat (lucru greu de crezut pe fondul consumului excesiv de licori bahice)…Trei la mana, nu cred ca feed-back-ul dat de creier in asemenea situatii e cel mai normal sau cel mai de bun simt!

    E OK o cearta la betie intr-un cuplu care face sex din orice… (e chiar recomandata uneori, pe post de excitant!)… pentru ca asa au un motiv in plus sa-si rezolve problemele la orizontala! Si cred ca dupa aportul hormonal al unei partide de amor cearta va fi usor data uitarii…

    Dar in alte situatii poate avea urmari necontrolate de cele doua parti!

    Nu vad cum poti avea discutii constructive la betie cand sistemul nervos ia shot dupa shot… iar oful pe care nu-l imbraci intr-o forma ‘solubila’ poate sa raneasca in asa masura incat tot binele de pana atunci sa fie uitat!

  4. @ Provincialul: E relativ la persoanele în cauză, până la urmă. Mai ales că nu mă refeream la o beţie cruntă, ci doar la o formă light aşa, ca pentru domnişoare 🙂
    Iar dacă nu sunt probleme serioase la mijloc ci sunt doar discuţii copilăreşti, nu poate aduce nimic rău.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)