Freak of nature

Nu numai că nu mă mai înţeleg, dar de-abia mă mai tolerez. Am crescut într-o familie aşa faină, nu ştiu cum de am ajuns un om aşa ciudat. Mai întâi de toate, insist să vreau lucruri care nu prea există sau cel puţin, nu pentru mine. Visez la iubiri imposibile, la suflete pereche, ba câteodată mai şi cred că găsesc asemenea lucruri. Trăiesc cu impresia că nimeni nu vrea niciodată răul nimănui, că nimeni nu te face să suferi deliberat şi că dacă vrei un lucru suficient de mult, se va împlini.

Apoi, pe cât de raţională sunt în anumite privinţe, pe atât de tare îmi pierd capul total aiurea, alergând după himere. Mă cramponez în situaţii fără ieşire aşteptând semne divine şi întorsături de situaţie mai ceva ca-n Serendipity.

Am dat vina pe romantism, am dat vina pe cărţi şi pe prea multe filme. Dar deja cred că e o chestie patologică. Vreau să fiu un om normal, se poate? Să îmi doresc chestii reale, pe care să le pot trăi şi de care să mă bucur. M-am săturat să tot fac scenarii cu happy end şi să-mi iasă pe dos … Şi da, ştiu, e vina mea. Mi s-a spus. Chiar şi azi, de către prietenele mele. Şi pentru ele, o să încerc o nouă abordare. Începând de acum. Să vedem ce-o ieşi. Poate-i cu noroc! 😉

2 thoughts on “Freak of nature

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)