Nu cred că relațiile la distanță nu funcționează. Habar n-am cum e cu cele amoroase, dar prieteniile pot lupta lejer cu distanțele, de orice fel ar fi ele. Sunt implicată, la momentul ăsta, în trei feluri de prietenii la distanță. Sunt, pe de-o parte, prieteniile consolidate în timp, cu oameni pe care îi simți ca frații, în care s-au trântit deodată o samă de kilometri hâtri. E genul de relație pe care o am eu cu fetele, care rezistă eroic de...

Cum în ultima vreme nu mi-am prea permis să plec vara în vacanțe exotice, singura consolare pentru faptul că nu văd marea e faptul că merg la concerte. Mai mari sau mai mici, singulare sau înlănțuite în festivaluri, minivacanțele astea muzicale sunt o alternativă bună și au proprietăți curative. Am văzut multe concerte, unele dintre ele memorabile. Și o să mai văd unul de pe wishlist în doar o lună, încă nu îmi vine să cred. Dar despre asta,...

Poate că voi știați de doamna aceasta, dar eu abia aseară am aflat de viața ei lungă cât două vieți normale. Pe scurt, Jeanne Louise Calment a trăit 122 de ani. Mi se pare aproape halucinant. S-a născut și a murit în două lumi total diferite. La 13 ani l-a cunoscut pe Van Gogh, iar la 120 își aducea contribuția la un album de muzică rap. Nici nu pot să îmi imaginez cum este să strângi, într-o viață de om, experiențe atât de diferite între ele,...

Lucrul cel mai greu pentru oamenii care își complică singuri existența – categorie pe care o reprezint cu mândrie – este că, mai devreme sau mai târziu, trebuie să accepte că vina le aparține. Că sunt ca niște păianjeni care s-au încurcat în propriile lor ițe și acum își mestecă, aproape din reflex, picioarele. Victimizarea funcționează numai până la un punct. Dai vina pe soartă, predestinare și alte aiureli, până când îți dai seama...

Mi-aduc aminte când, imediat după ce am terminat liceul și s-au făcut albumele acelea cu poze și comentarii de la toți colegii, am avut o mare surpriză. În fiecare dintre mesajele colegilor, fără nici o excepție, mi s-a transmis, în dulcele stil clasic, să nu mă schimb niciodată și, atenție, să rămân mereu la fel de veselă. Foarte frumos, ați zice și cel mai probabil că sunteți cu totul de acord, după ce m-ați văzut rânjind în atâtea poze pe...

După cum poate că ați văzut deja dacă ați aterizat ieri pe aici, mi-am schimbat tema la blog. Deja mi se părea că nu mi se mai potrivea tema cea veche, așa colorată și cu desene animate, cred că am crescut fără să îmi dau seama, sau ceva. Și nici nu mi-am exprimat bine doleanța asta pe Facebook, că Arhi s-a și oferit să îmi dăruiască o frumoasă temă, la alegere, că așa sunt unii oameni, se pricep să facă bucurii. Mi-am tras și o părere de logo...

Ca un preambul, trebuie să spun că îmi place Woody Allen. Mult. Cel mai mult. Scenariile lui mi se par geniale. Le-aș putea citi ca pe niște cărți savuroase, fără să fie susținute de imagini. Iar felul în care privește lumea și în care observă detaliile cele mai fine ale comportamentului uman mi se pare absolut fascinant. De aceea, am fost foarte interesată să știu cât mai multe despre el. Ca scriitor, scenarist, regizor și om. Nu știu câți...